SINODUL TÂLHĂRESC

"Sinodul pan-ortodox" din Creta 16-27 iunie 2016

Întâi pomenește, Doamne, toată episcopia ortodocșilor, pe care dăruiește-o sfintelor Tale biserici întreagă, cinstită, sănătoasă, îndelungată în zile și drept învățând cuvântul adevărului Tău

Atitudini, Clerici și mireni, Prigoana, Scrisori, Sfântul Munte Athos

Important! Toți Părinții nepomenitori din România sunt susținuți direct de Părinții Aghioriți în frunte cu Părintele Iulian de la Schitul Prodromu

Notă admin: Dupa cum bine observăm Părintele Iulian Prodromitul semnează la NEPOMENITORI!

Iubiți părinți, monahi, monahii și mireni ai binecuvântatei Biserici Ortodoxe Române,
Cu multă bucurie în suflet am aflat de râvnă și dragostea voastră pentru Dumnezeu și pentru Biserica Sa cea Sfântă, pe care “nici porțile iadului nu o vor birui”. Râvna și dragostea această sunt bineplăcute înaintea Domnului Hristos dacă sunt unite cu smerenia cugetului.
Având în vedere că “Sinaxa de la Volos” nu a putut sprijini în mod direct pe părinții mărturisitori care au oprit pomenirea, având în vedere că mulți din Sinaxă nu au întrerupt pomenirea, noi părinții aghioriti sprijinim și încurajăm oprirea pomenirii pe care a-ți făcut-o.
Scopul opririi pomenirii nu este de a ne îngrădi în scop egoist și de a ne “autosalva” din prăpastia ecumenismului, pentru că dacă ar fi așa, am fi mai de plâns decât ecumeniștii relativiști, care sunt înșelați de șarpele cel vechi. Părinții care au întrerupt pomenirea trebuie să fie cu teamă și cutremur mare de a nu greși, de a nu duce suflete pe calea unei extreme, a unei rătăciri, ca nu cumva oprirea pomenirii să fi fost mânată de patimi omenești. Iar acest lucru se observă atunci când frații se mânie și nu au ajuns la maturitatea duhovnicească de a înțelege că oprirea pomenirii nu este un scop în sine, ci un mijloc pe care Părinții l-au folosit întotdeauna ca metodă de eradicare a ereziei, punând presiune pe Sinoade și pe episcopi pentru a se lepăda de erezia respectivă. În prezent avem erezie cutremurătoare, care nu este doar o erezie hristologică sau pnevmatologică sau antitrinitară, ci le cuprinde pe toate în noua erezie a ecumenismului. Ecumenismul este o erezie eclesiologică în principal, prin care se atacă însăși ființă Bisericii, vorbindu-se de ajungerea la unitate fără a se mai pomeni despre eretici. În ecumenism se vorbește despre o Biserică “extra muros” (în afară Bisericii), inversându-se definiția Sfântului Ciprian (în afară Bisericii nu există mântuire), în Declarația de la Toronto, astfel încât, după noua gândire ecumenistă “înafara Bisericii se găsește Biserica”. În textele sinodului din Creta, în chip viclean s-au introdus învățăturile diplomatice și schizofrenice, amețitoare, făcute special pentru a induce în eroare, neclare, lipsite de acrivie teologică și înglobând toate teoriile ecumeniste: teologia baptismală, teologia euharistică, teologia ramurilor și toate celelalte teorii eretice, denumirea istorică de “biserici” pentru eretici, dar mai ales acceptarea așa-zisului dialog catastrofal pe platformă eretică numită “Consiliul Mondial al Bisericilor”.

În față acestei ofensive împotrivă eclesiologiei ortodoxe care vine oficial cu “Sinodul “din Creta ierarhii Bisericii voastre, deși au avut o poziție ortodoxă în cadrul discuțiilor din Kolimbari, totuși au cedat, și Vai! Au semnat documentele eretice cu toții. Și nu numai atât, ar fi avut șansa ca în Sinodul Bisericii Locale de la București să fi respins sinodal ceea ce au semnat. Am citit inițial cu oarecare bucurie traducerea în limbă greacă a hotărârii Bisericii Ortodoxe Române, anume că textele trebuie “sa fie explicitate, să fie respinse în parte, sau dezvoltate de către un viitor Sinod Panortodox. Explicitarea acestora (…) nu trebuie realizată sub presiunea timpului, ci, în cazul în care nu există un consens panortodox, ele trebuie amânate și perfecționate până când se va realiza un consens” (Basilica.ro). Ulterior însă am aflat că termenul în limba română era “nuanțate”, în niciun caz “respinse”.

Astfel, în urmă hotărârii BOR se lasă să se înțeleagă faptul că nu se contestă sinodicitatea a ceea ce s-a petrecut în Kolimbari, deși avem deja două hotărâri Sinodale ale Bisericii Ortodoxe a Antiohiei care spune că la Creta nu a fost un Sinod ci o întâlnire a unor Întâistătători pentru pregătirea unui adevărat “Sfânt și Mare Sinod” și a Sinodului Bisericii Bulgare, care a hotărât că Adunarea din Creta nu e nici Sfântă, nici Mare, nici Sinod (http://www.bg-patriarshia.bg/news.php?id=220554). De asemenea, Mitropolitul Serafim al Pireului, Mitropolitul Serafim al Kithirelor, Mitropolitul Pavlos al Glifadei, Mitropolitul Ambrosie al Kalavritei, Mitropolitul Ierotheos al Nafpaktosului și mulți alții s-au exprimat, unii în termeni foare duri și clari, alții în temeni mai iconomici, dar toți păstrând aceeași idee, anume că nu avem de-aface cu un Sinod, ci cu o acceptare oficială a ereziei ecumeniste în Biserica Ortodoxă prin texte diplomatice și schizofrenice.

Prin rezoluţia sinodală pe care o dă Sinodul Ierarhiei Bisericii Ortodoxe Române, rezultă că se acceptă că “Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe” este cu adevărat Sinod şi că doar la un viitor Sinod de aceeaşi importanţă să nu mai fie presiunea timpului şi să nu se ia hotărâri decât în consens panortodox (recunoscând implicit că nu există consens panortodox), dar în acelaşi timp să se expliciteze mai bine ceea ce s-a adoptat în prezent. Cum e posibil să se accepte ca fiind Sinod şi “Mare şi Sfânt”, dar care nu e în stare să dea texte clare? Cu atât mai mult cu cât sunt texte contestate de 80 la sută din ortodocşi. Cum e posibil să accepte ceva ca fiind “Sfânt “ atâta timp cât chiar ei spun că s-au făcut lucruri sub presiunea timpului şi că lucrurile nu sunt clare? Să nu uităm că nu numai “antiecumeniştii” pun sub semnul întrebării “Sinodul“ din Kolimbari, ci şi personalităţi cunoscute ca mari ecumenişti, ca Hristos Yanaras, Kalistos Ware şi alţii. Oare Sinodul BOR nu realizează că având o astfel de poziţie induce schismă în Biserică? Oare nu realizează că atunci când îi acuză de schismă pe părinţii care pe dreptate au aplicat canoanele Bisericii ( canonul 15 I-II Constantinopol) întrerupând pomenirea, de fapt se auto-acuză? Pentru că schisma însemnă îndepărtare de la Adevărul Bisericii şi cine acceptă “Sinodul” din Kolimbari se îndepărtează de la Adevărul Bisericii.
Noi, părinţii aghioriti, susţinem în mod deschis întreruperea pomenirii numelor episcopilor care au acceptat sinodal erezia de la Kolimbari, Creta şi nu s-au delimitat măcar printr-o scrisoare publică de acest pseudo-sinod. De asemenea, îndemnăm pe părinţii care au oprit pomenirea să fie cumpătaţi şi să nu încurajeze mişcările schismatice, patimile oamenilor care încep să hulească pe părinţii care nu au oprit pomenirea şi să îi primească pe toţi la Sfântul Potir, să nu pomenească alt episcop în loc, nici să caute episcopi din alte Biserici Locale, pentru că acest lucru este necanonic. Este suficient lor că au întrerupt pomenirea şi mărturisesc Ortodoxia. Avem cunoştinţă de faptul că există părinţi, teologi, monahi şi maici care nu au întrerupt încă pomenirea, dar fac o lucrare de luminare a poporului prin scrieri, prin mărturisire publică, prin siteuri, prin cărţi şi prin alte mijloace, iar cine îi judecă pe aceştia şi cad în extreme vor cădea şi din Biserică. Aşteptăm ca toţi părinţii şi ierarhii să întrerupă pomenirea.
Noi, părinţii aghioriți, nu încurajăm fenomenele sectare, schismă, evlavia faţă de înşelaţi (aşa-zişi sfinţi) şi nici nu încurajăm teribilismul şi pe feluriţi monahi care umblă din casă în casă şi se dau mari mărturisitori ai credinţei adunând foloase materiale. Adevăraţii mărturisitori sunt smeriţi, cuminţi, nu fac vâlvă cu faptul că au oprit pomenirea. Atunci când părinţii atoniti au oprit pomenirea celui de-tristă-amintire patriarh Atenagora, nu au pomenit alt episcop în loc şi aveau comuniune cu cei care pomeneau, cu condiţia ca atunci când vin în mănăstire să nu pomenească, iar toţi mirenii erau primiţi la Sfântul Potir. Părinţii care nu pomenesc sacrifică multe pentru credinţă şi pentru aceasta vor primi cunună. Este de menţionat faptul că oprirea pomenirii nu are nicio valoare în cazul celor care au oprit pomenirea, dar nu au anunţat episcopul şi nu au făcut public acest lucru. Înainte de a întrerupe pomenirea, trebuie bineînţeles să se discute cu episcopul locului, să se expună clar lucrurile, să se dialogheze, iar dacă ierarhul se leapădă public de hotărârile sinodului din Creta, oprirea pomenirii nu mai are sens.
Înaltpreasfințiților arhierei ai Bisericii Ortodoxe Române le trasmitem cu smerenie că orice prigoană asupra părinţilor care mărturisesc, fie prin întreruperea pomenirii, fie prin orice altă formă de mărturisire, este necanonică (având în vedere că au semnat în Creta oficializarea ecumenismului) şi nu fac altceva decât să le dea cununi de Dreptmăritori celor prigoniţi, de aceea îi rugăm să nu “lovească cu piciorul în ţepuşă”, ci să repare ceea ce stă în putinţa lor, dacă nu sinodal, măcar fiecare ierarh în parte să se lepede public de erezia ecumenistă şi de pseudo-sinodul din Creta.
Erezia ecumenistă a fost condamnată de Sinodul Ruşilor dinafară Rusiei (ROCOR) de la Vancover din anul 1982, unirea Sinodului ROCOR cu Moscova având ca şi condiţie principală tocmai recunoaşterea de către Moscova a tuturor hotărârilor ROCOR, inclusiv Sinodul de la Vancover (care a condamnat ecumenismul ca erezie), Sinodul Moscovei acceptând acest lucru.
Deasemeni, ecumenismul a fost condamnat de Sinodul Bisericii Georgiei în 8 octombrie 1998 (https://orthodoxethos.com/post/apokleistiko-h-synodikh-apofash-ths-or8odo3oy-ekklhsias-ths-gewrgias-toy-1988-gia-tis-symfwnies-toy-sampezy-kai-toy-mpalamant-gia-thn-8ewria-twn-kladwn-kai-poly-perissotera)
şi nu acceptă “sinodul” din Creta.
Apoi există şi o condamnare interortodoxa de către Sinodul (Conferinţa) Bisericilor Ortodoxe de la Moscova în anul 1948 unde au participat 9 Biserici Autocefale (inclusiv Biserica Ortodoxă Română) – http://www.ortodoxie-ecumenism.com/2007/09/07/hotarari-legate-de-ecumenism-la-conferinta-pan-ortodoxa-de-la-moscova-1948/
Ecumenismul a fost deasemenea condamnat de Sfântul Iustin Popovici ca fiind panerezie.
Toţi Sfinţii şi Părinţii secolului al XX-lea au condamant în scris şi verbal ecumenismul şi l-au cunscut ca fiind eretic (Serafim Alexiev, Augustinos Kandiotis, Paisie, Dionisie de la Colciu, Justin Pârvu, Arsenie Papacioc, Iulian Prodromitul, Efrem din Arizona, etc). Conştiinţa Bisericii reprezentată prin Părinţii curăţiţi de patimi, iluminaţi şi îndumnezeiţi condamnă ecumenismul ca erezie.
CIar în prezent pseudo-sinodul din Creta a fost criticat şi osândit de Rezoluţia de la Chişinău semnată de părintele Theodoros Zisis şi domnul Dimitrie Tselenghidis şi de mulţi părinţi, de Sinodul Bisericii Bulgare, de Sinodul Bisericii Georgiene şi de mulţi ierarhi, preoţi, ieromonahi, monahi, monahii şi mireni din toată lumea, precum şi de Sinaxa de la Volos, dar şi de Sinaxa noastră din Sfântul Munte, a părinţilor şi pusnicilor de la chilii, mănăstiri şi schituri. Din acest motiv, părinţii şi fraţii, dar şi mirenii care nu mai merg la bisericile unde se pomenesc ierarhii ce au acceptat Creta, sunt îndreptăţiţi să facă acest lucru din punct de vedere canonic. Oprirea comuniunii bisericeşti în cazul de faţă şi totdeauna când există erezie ține de conştiinţa fiecăruia, mirean sau preot sau episcop sau Sinod Local. Ei sunt îndreptăţiţi întâi de Sfânta Scriptură – Galateni 1, 8, II Ioan 10, II Corinteni 6, 14-17, II Petru 2,1, apoi de Canonul 31 Apostolic (dacă episcopul nu este vădit cu nimic vrednic de osândă în privinţa dreptei credinţe şi a dreptăţii nu se poate despărţi de el clericul), dar şi de Constituţiile Apostolice – capitolul 19 din cartea a II-a responsabilizează şi pe mireni arătând că nu trebuie să urmeze pe pastorul care îi duce la pierzare, apoi de Sfântul Vasile cel Mare (Scrisoarea 242, Tis Ditikis, epe 2, 28, Sfântul Atanasie cel Mare, Sfântul Ioan Hrisostom, Sfântul Grigorie Teologul, Sfântul Chiril al Alexandriei, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Sofronie, Patriarhul Alexandriei, Sfântul Teodor Studitul, Sfântul Fotie cel Mare, Sfântul Grigorie Palama, Iosif Vrienios şi Marcu al Efesului, dar şi de Canonul 15 de la I-II Constantinopol (caz de erezie – întreruperea pomenirii), şi de asemenea de Sinodul VII Ecumenic, care cerea ca cei care nu s-au depărtat de împreună-împărtăşirea cu iconoclaştii să fie reprimiţi în Biserica Ortodoxă prin scrisoare de lepădare de erezia iconoclastă pentru că nu s-au depărtat de comuniunea cu iconoclaştii care încă nu erau condamnaţi de Sinod (Procesele verbale ale Sinoadelor Ecumenice, Tomos 3, 729).
Noi, Părinţii Athoniți care am întrerupt pomenirea ne rugăm ca Dumnezeu să lumineze pe toţi ierarhii Bisericii Ortodoxe Române ca să îndrepte, ceea ce acum se poate îndrepta uşor şi fără costuri. Să nu uităm că aici nu ne putem juca cu sufletele oamenilor şi oricâtă putere lumească ar avea cineva, tot, într-o zi va ajunge în faţa Dreptului Judecător să dea răspuns pentru cele ce a făcut în viaţă. Nu dorim să fim în locul ierarhilor care au semnat în Creta şi nu s-au lepădat public de aceasta, de aceea rugămintea noastră este să aibă milă arhiereii în primul rând de sufletele lor, pentru că nu vor fi veşnici pe pământ.
Părinţii care au oprit pomenirea sunt sinceri şi nu au alt scop decât eradicarea unei erezii, nimic altceva, nu doresc să îşi facă „Biserică” personală, nici nu doresc să fie în neascultare faţă de păstori, dar ca să poată fi în ascultare e nevoie ca păstorii să „drept înveţe cuvântul Adevărului” lui Hristos.

Au întocmit textul şi l-au semnat:
Gheron Gavriil, Chilia Sfântul Hristodul, Sfânta Mănăstire Cutlumuș
Gheron Iulian Prodromitul, duhovnicul Schitului Românesc Prodromu
Gheron Sava Lavriotul, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre
Gheron Ilarion, Chilia Sfântului Maxim Mărturisitorul, Sfânta Mănăstire Cutlumuș
Monahul Dositei, Chilia Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfânta Mănăstire Cutlumuș
Ieromonahul Hariton, Chilia Înălţării Domnului, Sfânta Mănăstire Vatoped
Monahul Heruvim, Chilia Sfinţilor Arhangheli, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre

Urmează să fie semnat de părinţii aghioriți.

Sursă: [email protected]

Nota traducătorului: Se poate deduce faptul că Sinoadele Locale ale Bisericii Bulgariei şi Georgiei nu au întrerupt oficial comuniunea cu cei care au semnat în Creta, pentru că poate mai există speranţă de întoarcere la Adevăr a acelor Biserici Locale ce au semnat şi au primit Creta, dar nu se ştie până când, e posibil să fie doar o iconomie temporară.

  1. Emil Baciu

    Sarut dreapta cu adanca recunostinta, Parintilor Athoniti, rugandu-i de binecuvantare ! Este un text condensat, dar complet in ceea ce priveste intelegerea celor petrecute in si dupa fatidica Creta. Nadajduiesc din toata inima ca ierarhii Bisericii Ortodoxe Romane sa ia aminte la acest ultim semnal de alarma, prin care li se spune ca prin semnarea textelor eretice de la Kolimbari s-au indepartat de Adevar si ca astfel sunt in schisma fata de Biserica . Si cu toata dragostea, li se atrage atentia ca vietuirea pe pamant este limitata, urmand a da raspuns Judecatorului de felul cum au ingrijit turma si au pastrat Dreapta Credinta- Revelatia daruita tuturor oamenilor de Domnul Iisus Hristos pentru mantuirea sufletelor noastre. Ma alatur si eu nevrednicul Parintilor Athoniti, rugand pe parintii arhierei sa- si aminteasca de juramantul de la hirotonie si sa se dezica de demonicul ecumenism pentru a nu fi aruncati dupa moarte, langa Iuda si Arie. Doamne, ajuta-ne !

  2. Cojocariu Daniel

    Semnez şi eu nevrednicul fratele Daniel Cojocariu ucenicul bătrânului Iulian Prodromitul

  3. Lucian

    Intrebare:
    Fratilor, aceasta scrisoare a fost trimisa acolo unde trebuie, adica pe siturile Patriarhiei si ale arhiepiscopiilor din tara? Ar trebui postata peste tot.
    Multumiri Parintilor Atoniti pentru grija parinteasca fata de turma lui Hristos. Ai nostri ne-au lepadat fara sa clipeasca.

  4. Ana

    Tatal,Fiul si Duhul Sfant
    Treime in cer si pre pamant.
    Suflet si viata ne-ai dat
    Dar noi nu te-am ascultat.

    Doamne,cat ai patimit
    Pe Cruce ai fost rastignit!
    Ca noi sa ne mantuim
    Si pe tine sa te slavim

    Doamne, pacatosi suntem
    De la Tine toate vrem
    Multa mila si-ndurare
    Pentru a noastra indreptare.

    Intru Una Sfanta Soborniceasca
    Intru Una Sfanta Apostoleasca
    Este Crezul nostru Sfant
    Si in cer si pre pamant

    Acum multe s-au schimbat
    Lumea s-a amestecat
    Si-n credinta,- da-i pacat!
    Cu ereticii s-au dat.

    In Hristos ne-am botezat
    La Creta ce-au cautat
    Si cine i-a indemnat
    Acolo cand au semnat?

    De ce au tinut in ascuns
    Ce s-a hotarat la Creta?
    Dar stirea a si ajuns
    Si la cer,acolo sus!

    Acum sfintitii arhierei
    Si-au facut alti dumnezei,
    Au uitat si de canoane
    Si de sfintii din icoane!

    In loc de veselie
    Au adus urgie,
    In loc de indreptare
    Au adus tulburare!

    Acum sa-si ceara iertare
    In fata sfintelor altare
    Ca sa mai pastoreasca
    Turma sa n-o imparteasca.

    Doamne,da-le ganduri bune
    Celor ce conduc in lume
    Sa faca totul cu chibzuinta
    Sa nu uite Sfanta si Dreapta Credinta!

    Nita Tigoianu,86 de ani.(Braila)

  5. Sluga netrebnica

    Urare de Anul Nou

    ”Aho, aho, părinți și frați,
    Stați puțin și cugetați,
    Lângă noi v-alăturați
    Și cuvântu΄ ascultați.

    Mâine anu΄ se-noiește,
    Ecumenismul sporește,
    În Creta s-a validat,
    La sinodul apostat.

    De Sfinți n-au ascultat,
    Biserica au tulburat,
    Cu duhul lor diplomat,
    Ce i-a făcut de-au semnat.

    Însă frații georgieni
    Și vecini bulgăreni
    Încontinuu au vegheat
    Și turma și-au apărat.

    Dar basilica.ro
    Induce erori engro,
    Dictatura a dat rod,
    Păcălindu-l pe norod.

    CMB-ul ne conduce
    Pe cărarea care duce
    La credința fără Cruce
    Și la compromisul dulce.

    Mulți părinți, mai sfinți ca noi
    S-au ridicat la război
    Și deloc nu le păsa
    Ce prigoană îi păștea.

    Fost-a pe vremuri, cândva
    Un Sfânt Grigorie Palama,
    Altul, Maxim Mărturisitorul
    Ca΄ Nainte Mergătorul.

    Ei cu curaj înfruntau,
    Erezia distrugeau
    Și deloc nu le lăsau
    Până nu o nimiceau.

    Iubiți creștini adevărați,
    Exemplul lor să urmați,
    Compromisul alungați,
    ADEVĂRUL să urmați!”

    La mulți ani, spre mântuire în Hristos !

    Sursa: http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2017/01/01/urare-de-anul-nou/

  6. Daniela

    Are cineva o lista cu parintii nepomenitori din tara? In zona Brasovului in afara de parintele Ciprian Staicu mai stie cineva vreun parinte nepomenitor?

    • Coprie

      Nu va este de ajuns unu? In sud nu e mai nimeni…Ar mai fi Par Macarie la Oituz, și Par. Pamvo la Radeni. Dar sunt mai departe decat Par. Pamvo

  7. Dorin

    nu ştiu cine a alcătuit scrisoarea, însă constat din nou cu dezamăgire că cineva încearcă să scoată cioara albă acolo unde nu e.
    Sinodul de la Moscova din 1948 nu a fost unul tocmai ortodox, avînd în vedere cel puţin 2 momente:
    1. s-a admis oficial serghianismul, din nou după 1927, iar asta s-a întărit prin adoptarea aşa-numitei teologii a Victoriei, un elogiu adus de biserica serghianistă statului antihristic comunist anti-nazist.
    2. s-a acceptat ca Biserica Ortodoxă Universală să rămînă despărţită în calendarele liturgice, astfel că nu a fost condamnată reforma calendarului de la 1923 săvîrşită de către apostaţii eretici şi masoni din Grecia, România şi Alexandria, Finlanda, ci s-a hotărît doar ca pascalia ortodoxă să fie păstrată de toţi, iar acest lucru a permis KGB-ului să experimenteze din nou, de data asta pe bulgari, în 1968 trecerea la stilul nou. Adică nu a fost condamnat acel congres „pan-ortodox” din 1923 întrunit de ereziarhul mason Meletie Metaxakis a căror hotărîri sînt implementate pînă astăzi ca a unui adevărat sinod ortodox.

    Cît despre condamnarea ecumenismului la sinodul din Moscova din 1948, iarăşi e inexact, ba chiar e total fals. În scrisoare scrie aşa: „există şi o condamnare interortodoxa de către Sinodul (Conferinţa) Bisericilor Ortodoxe de la Moscova în anul 1948 unde au participat 9 Biserici Autocefale”. După cum se poate citi din sursa postată de autorul scrisorii: http://www.ortodoxie-ecumenism.com/2007/09/07/hotarari-legate-de-ecumenism-la-conferinta-pan-ortodoxa-de-la-moscova-1948/ se poate citi următorul lucru:
    Să se comunice «Consiliului mondial al Bisericilor» ca răspuns la invitaţiunea primită de noi toţi pentru participarea la Adunarea din Ams­terdam în calitate de membri, că toate Bisericile ortodoxe locale, partici­pante la consfătuirea de faţă, sunt nevoite a renunţa la participare în mişcarea ecumenică, în planul ei actual.

    Şi atît. Nici un fel de condamnare, doar refuzul participării, iar refuzul unei invitaţii nu e condamnare, ci doar refuz. Azi refuzi, te duci mîine. Cam asta şi a făcut BORu începînd cu anii ’60, cînd a venit Hruşciov pe arena politică a URSS, intrînd în CMB. Ce să mai vorbim de restul semnatarilor de la Moscova din 1948.

    Cine a studiat atent documentele emise de sinodul din 1948 de la Moscova ştie că acesta a fost un alt sinod tîlhăresc, iar neparticiparea la CMB a fost atunci doar din considerente politice, pentru că Stalin a cerut asta, şi nu din considerente de dreaptă credinţă cum ar trebui să fie.

    Cît despre unirea ROCOR/BORuD cu BORu PM şi acceptarea de către PM a condamnării ecumenismului pentru această unire, e adevărat, însă consecinţele le ştim fiecare – PM a înghiţit de facto ROCOR, iar ceea ce formal s-a acceptat pe hîrtie în 2007 niciodată nu a fost implementat. Ecumenismul e demult la el acasă în BORu PM ca şi în BOR, şi nimeni nu a îndrăznit să-l alunge pînă acum. Patriarhiile oficiale, începînd cu Constantinopolul şi terminînd cu cripto-ecumeniştii georgieni, sînt de fapt prigonitoarele Ortodoxiei şi portavocile ecumenismului între ortodocşi pentru înşelarea celor aleşi.

    Despre ce au făcut georgienii în 1998, că au ieşit din CMB asta se ştie, dar linkul prezentat în scrisoare e doar în greacă aşa nu am cum afla dacă într-adevăr după ieşirea oficială din CMB au şi condamnat ecumenismul. Întrebarea e: dacă georgienii au condamnat ecumenismul în 1998, ei de ce au păstrat comuniunea cu ecumeniştii, cum este de exemplu cu ereziarhul Bartolomeu de Constantinopol, că ăsta nu e de ieri de azi pe acolo şi nici nu e ecumenist abia din 2016?

    • aghionoros

      In scrisoare s-a amintiti si de anatema dată de ROCOR> Erezia ecumenistă a fost condamnată de Sinodul Ruşilor dinafară Rusiei (ROCOR) de la Vancover din anul 1982

    • gavriil

      ma gandisem si eu sa postez un comentariu,dar…am cam obosit.
      am revenit la crestinestile intalniri om-cu-om.
      sunt mai sanatoase,mai sincere si mai lucrative.
      mantuire.frate dorin.

    • Nu uita ca la Sinodul de la Moscova a participat Sfantul Serafim Sobolev si desi politica Moscovita comunista impingea spre ecumenism prin ajutorul Sfantului Serafim in Sinod au respins si condamant „Consiliul Mondial al Bisericilor” asa cum au putut in acea vreme de restriste. In privinta textului de condamnare e bine sa invatam greaca sau poate chiar georgiana….
      In mod firesc trebuie intrerupta pomenirea cu celelalte Patriarhii ecuemniste, dar Patriarhul Ilias este el insusi un om format in gandirea ecuemnista, deci a dat VETO!

  8. gavriil

    Preotul Ciprian Ioan Staicu se pregăteşte de jertfă.

    Preotul Ciprian Ioan Staicu, din oraşul Sfântul Gheorghe (jud. Covasna), a fost chemat în data de 10 ianuarie pentru a fi judecat în consistoriul eparhial de către PS Andrei Moldovan.

    Motivul este întreruperea pomenirii episcopului de Harghita şi Covasna, conform canonului 15 de la Sinodul din Constantinopol (861), pentru că a susţinut public, în predici şi alte ocazii, erezia ecumenistă decretată în “Sinodul” din Creta.

    Prezentăm mai jos scrisoarea preotului mărturisitor pe care a trimis-o ierarhului său:

    Subsemnatul, pr. Ciprian-Ioan Staicu, slujitor al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel prigonit de ierarhii care au semnat hotărârile eretice din Creta și de cei de același gând cu ei, Vă scriu aceste rânduri pentru ca în această primă zi a anului 2017 să Vă doresc multă sănătate, bucurii duhovnicești și arhierie îndelungată, întru Adevărul lui Hristos și în ascultare de Sfinții Părinți ai Bisericii, știind că sunteți un om cu o îndelungată experiență duhovnicească, dobândită în duhul autenticului monahism ortodox.

    Vă cer iertare pentru tot ce V-am greșit vreodată și Vă mulțumesc pentru păcatele pe care, ca duhovnic, mi le-ați iertat înaintea lui Hristos. Îmi pare rău că lupta antiecumenistă pe care o duc ne-a aflat pe baricade deocamdată diferite, însă nădăjduiesc să trăim în adevărul Sfintei Ortodoxii și să ne mântuim.

    De asemenea, vin înaintea Preasfinției Voastre cu o umilă rugăminte: a-mi acorda un nou termen pentru înfățișarea în fața Consistoriului Eparhial, din următoarele motive:

    Înștiințarea nr. 1687, emisă la Centrul Eparhial în data de 12 decembrie 2016, eu am primit-o spre semnare doar în seara zilei de 29 decembrie 2016, fiind privat în mod nedrept de peste două săptămâni (mai exact 17 zile) pentru a-mi pregăti apărarea; faptul că aceasta a fost emisă cu atât de mult timp în urmă mă dezavantajează, lipsindu-mă de posibilitatea ca doar în 5 zile să fac rost de scrisori de intenție din partea martorilor mei la proces. Așadar, consider că am fost nedreptățit prin această informare tardivă și cer un termen care să fie, conform Regulamentului B.O.R., de aproape 30 de zile, nu de 10, așa cum am primit.

    În citația primită nu sunt specificate exact acuzațiile, deci mi se refuză dreptul la o apărare coerentă și exactă. Ca la orice proces, mai ales la unul bisericesc, unde – conform Regulamentului instanțelor de judecată, acuzatul vorbește primul (vezi art. 137), trebuie să știu exact care sunt acuzațiile, nu mă pot prezenta doar pentru a fi interogat și a se găsi ”pe loc” vreo acuzație. De asemenea, conform art. 138, nu pot fi discutate – de nici o parte din proces – alte probleme decât cele din citație, care nu există. Eu voi avea, cu ajutorul lui Dumnezeu, apărători din Sfântul Munte Athos, din Grecia continentală și din România, oameni de înaltă ținută duhovnicească și teologică, deci pretind ca să știu clar care sunt capetele de acuzare și ce anume din legislația B.O.R. am încălcat;

    După cum am menționat, apărătorii mei vor fi posibil și părinți athoniți, ori în data de 10 ianuarie ei se află în perioada de sărbătoare dintre Nașterea Domnului și praznicul Sfântului Vasile cel Mare. De aceea vă rog să îmi acordați un nou termen, dacă se poate la finele lunii ianuarie 2017. Nu mă tem de proces, dar vreau să fie drept;

    Afirmațiile Preasfinției Voastre făcute la catedrala-paraclis din Sf. Gheorghe, în data de 11 decembrie 2016, în prezența a sute de credincioși-martori, conform căreia, citez: ”atâta vreme cât eu sunt episcop aici, în Covasna și Harghita, părintele Ciprian Staicu nu va mai fi preot” este de o gravitate extremă, fiind de fapt o antepronunțare împotriva mea și punând o presiune fantastic de mare asupra membrilor Consitoriului Eparhial. Cum mă pot eu oare prezenta în fața Consitoriului Eparhial, când imparțialitatea acestuia, absolut obligatorie, conform legii, este anulată de afirmațiile grave ale Preasfinției Voastre?

    În concluzie, cu tot respectul Vă solicit acordarea unui nou termen de judecată și precizarea acuzațiilor, precum și alcătuirea unui Consistoriu cu membrii care să cunoască foarte bine teologie ortodoxă, pentru a nu se face de râs în fața martorilor, precum și a lui Dumnezeu, Atotștiutorul și Izvorul Adevărului.

    Aștept cu nădejde un răspuns pe mail, dacă binevoiți, iar dacă mi se va refuza cererea legitimă expusă mai sus, nu mă voi prezenta la un proces care suferă de viciu de procedură, ci voi apela la ajutorul Sfântului Sinod.

    Îmi rezerv dreptul ca, la sfatul părintelui Iulian Prodromitul, să mă prezint la judecată alături de poporul ortodox care dorește să mă susțină, pentru a avea o șansă de imparțialitate a procesului. Aș fi cerut strămutarea cauzei în altă parte, datorită declarațiilor Preasfinției Voastre din 11 decembrie 2016, menționate mai sus, însă legislația bisericească nu cuprinde această opțiune, existentă doar în dreptul civil.

    Cu respect,
    pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

    Preasfinției Sale,
    Preasfințitului Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei

    sursa: http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2017/01/02/pr-ciprian-staicu-scrisoare-pentru-un-nou-termen-de-judecata-in-consistoriul-eparhial/

  9. Dinu T.

    Hristos S-a Nascut

    Hristos astazi S-a nascut.
    Iar noi de Har ne-am umplut.
    In Biserica cea Una.
    Care-a biruit minciuna.
    In Ea Sfintii au luptat.
    Adevaru-au aparat.
    Pazindu-L cu acrivie.
    Sfarsind in mucenicie.
    Cufundati in colimvitra.
    Sa nu cedam nici o cirta.
    Din Dogmele cele drepte.
    Ci ca oile-ntelepte.
    Sa ii alungam din Turma.
    Pe cei ce viclean ne-ndruma.
    Pe pastorii cei naimiti.
    Ce s-au facut azimiti.
    Sa strigam cu bucurie.
    Numai in Ortodoxie.
    Hristos astazi S-a nascut.
    Si S-a facut cunoscut.
    In Biserica cea Una.
    Sa ramanem totdeauna.
    Ca sa ne umplem de Har.
    Altfel traim in zadar.
    Si acestea fiind spuse.
    Amin, Vino Doamne Iisuse !!!

    Dinu T.

  10. Dinu T.

    Anul Nou

    Anul Nou a venit iar/
    Cu somon si caviar/
    Cu sticle de cabernet/
    Si prajituri ca desert/
    Dar Sfintii Parinti asceti/
    Vietuiau mancand pesmeti/
    Iara bautura lor/
    Era apa de izvor/
    Nu aveau nici un obol/
    Dormeau pe pamantul gol/
    In pesteri se-adaposteau/
    Pe Hristos marturiseau/
    Iar crestinii de pe urma/
    S-au cam ratacit de Turma/
    Cu totii s-au lenevit/
    Aproape c-au adormit/
    Se tem sa marturiseasca/
    Ierarhia s-o trezeasca/
    Din caderea cea cumplita/
    Ce nu va fi izbavita/
    Pan’ ce nu va condamna/
    Adunarea cea din Creta/
    S-o condamnam in Sobor/
    S’apoi Doamne pot sa mor/

  11. Foarte echilibrata aceasta scriosare, se observa discernamantul acestor Parinti semnatari, dar si credinta lor puternica in Hristos.
    Pentru noi este clar ca „imparatul este gol” oricat ar forta unii realitatea, ea ramane realitate, si iese la suprafata ca uleiul deasupra apei. Noi pierim, ies altii si Adevarul nu piere ci creste exponential cu orice incercare de a-l inabusi. Hristos si Biserica Lui nu pot fi biruiti. Sustinatorii Kolimbariului se pun acum cu insusi Dumnezeu, se revolta impotriva Infricosatorului Dumnezeu. Au dreptate Parintii cand spun ca nu ar vrea sa fie in pielea celor care au semnat acolo.
    O dovada a faptului ca pseudo Sinodul din Creta este eretic este si impunerea lui cu forta.
    Intotdeauna un Sinod a fost receptat de popor cu delicatete si firesc. Aici avem o fortare, si asa cum stim orice fortare e sortita esecului. Crestinii ortodocsi cu sensibilitate dogmatica niciodata nu vor accepta asa ceva, oricat s-ar da unii peste cap. Nu vor face decat sa ramana in istorie ca Vekos, Kaleka, Nestorie, etc. Iar cei prigoniti vor ramane ca Marturisitori ai Credintei castigand Imparatia Cerurilor.

    preot Matei Vulcanescu
    Parohia „Panaghia Odighitria”
    Mitropolia Pireului

Scrie un comentariu

Susținut de Asociația Sfinții Mărturisitori din Închisori – Bucovina.