SINODUL TÂLHĂRESC

"Sinodul pan-ortodox" din Creta 16-27 iunie 2016

Întâi pomenește, Doamne, toată episcopia ortodocșilor, pe care dăruiește-o sfintelor Tale biserici întreagă, cinstită, sănătoasă, îndelungată în zile și drept învățând cuvântul adevărului Tău

Clerici și mireni, Rătăciri

O atitudine compromițătoare: Preotul Ciprian Staicu insultă și blestemă o credincioasă care i-a cerut un sfat duhovnicesc

În urmă cu câteva zile, o credincioasă din Bucureşti a adresat un memoriu preoţilor nepomenitori membri ai Sinaxei naţionale române a preoţilor, monahilor şi mirenilor nepomenitori din Biserică Ortodoxă Română, în care cerea un sfat referitor la situaţia domniei sale.

Memoriul a fost adresat şi preotului Ciprian Staicu, care a dat următorul răspuns:

„A ajuns si la mine memoriul. M-am prapadit de ras.
Raspunsul meu: nu ti-a fost de ajuns ca ai facut cu zambetul pe buze combinatia intre erezie si ortodoxie, mai ai si tupeul de a obosi pe parinti cu aiurelile astea?
Atata vreme cat eu particip la vreo sinaxa asemenea memorii – provenite din neurmarea terapiei in curs – nu vor fi luate in seama, pentru ca parintii ortodocsi sunt oameni intregi la minte, care se ocupa cu lucruri serioase, nu cu a motiva IN SCRIS cum o persoana sa stea si in erezie, si in ortodoxie.
Si, ca sa fie mai clar, cu puterea pe care o am de la Hristos esti legata – pe motiv de hulire a Ortodoxiei – de toate pacatele tale si oprita de la impartasanie pana cand un Sinod va anathematiza adunarea din Creta.
Continuă-ti terapia și nu mai stresa oamenii cu scaun la cap.”
Pr Ciprian Staicu

alte detalii aici.

Redacţia OrtodoxINFO a reuşit să obţină textul acelui memoriu, pentru a vedea ce anume a determinat răspunsul pe care l-a dat părintele Staicu. Îl prezentăm în continuare. Din mesajul cu care creştină şi-a însoţit memoriul rezultă că domnia sa sta la dispoziţia sinaxei pentru orice lămuriri pe tema pusă în discuţie în memoriu.

sursa: Preotul Ciprian Staicu insultă și blestemă o creștină care i-a cerut un sfat duhovnicesc

  1. …, Binecuvinteaza, nu blestema, blestemul e pentru „pacat”, iar BINECUVANTARE este pentru TOTI, fie ei pacatosi, ori SFINTI.

  2. elena adriana

    iertare ..a gresit parintele Ciprian …dar nu stim cate presiuni se fac asupra parintilor.
    Oricat de mult ar tine crestina respectiva la duhovnicul ei..trebuie sa aleaga intre el si HRISTOS ….de fapt …
    Ce sa spuna sinaxa ????
    CA UN PREOT CARE NUMESTE UN EPISCOP ERETIC CA PE UNUL CARE DREPT INVATA CUVANTUL ADEVARULUI ….NU ESTE ERETIC???
    Ca un preot care este mai mult legat de zidurile manastirilor ..decat de sufletele monahilor si mirenilor ….pe care ii are in pastorire este ortodox????
    Ca daca la SFANTA LITURGHIE este pomenit un episcop eretic ….nu inseamna nimic ….ca nici episcopul nu e eretic ….a semnat dar ..nu crede ??? asa au facut mucenicii???au pus un bob de tamaie intr-un jerfelnic la idoli dar nu au crezut .. in inima lor ???
    Am auzit chiar un mare duhovnic tot din ardeal ..spunanad ca …la inceput nici un ierarh roman nu a vrut sa semneze ..dar i-a rugat patriarhul….ca s-a suparat Bartolomeu.!!!!!!!!!!!!!!si spunea asta ucenicilor care ascultau si nu ziceau nimic !!!!!!!!!
    Asa ca si parintele Ciprian ..cred ca nu se poate duce in fata unei sinaxe cu tot ce ..trece prin mintea crestinelor ..care fac din duhovnici sfinti..si uita de sfintii parinti……este foarte clar ..ori esti ortodox …ori esti eretic ….ce sa o mai tot lungim…ADEVARUL NU ARE PARTASIE CU minciuna ….

  3. Gabriela Naghi

    34Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.(Matei6;34)
    Analiza vizeaza doua comportamente ale unor persoane intrate intr-un nefericit conflict , pentru care suntem cu totii vinovati in fata Atotdreptului Judecator,Domnul Slavei,Mantuitorul IISUS HRISTOS.
    Citind ingrozita faptele,treptat in sufletul meu a coborat MILA puternica ,incandescenta,care m-a coplesit.
    Mila inseamna”* a-L iubi pe Dumnezeu din tot sufletul, din tot cugetul şi din toată puterea şi a iubi pe aproapele tău ca pe tine însuţi este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele.
    În cap. 18, v. 34 (pilda celui care datora zece mii de talanţi): „Nu se cădea oare ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine precum şi eu am avut milă de tine?”Mila e un simţământ, o virtualitate, mai bine zis o stare sufletească sau şi mai precis: o stare harică…capacitatea de a ieşi din tine însuţi, de a iubi pe semenul tău nu numai ca pe tine ci mai mult decât pe tine, de a te substitui lui, de a simţi şi suferi întocmai ca el, devenind oarecum una cu el.
    Mila, scurt spus, presupune facultatea de a te părăsi şi a lua locul altuia, fără a-l judeca, nu dincolo de bine şi de rău cum spunea Nietzsche, dar dincolo de dreptate şi osândă şi tăgăduind asprul, adagiu „fiecare pentru sine”….Samarineanul s-a identificat cu necunoscutul a cărui soartă o preia; nu numai că l-a ajutat, ci i-a jertfit interesele, timpul şi necazurile proprii. S-a purtat ca şi cum ar fi fost el însuşi cel lovit şi jefuit, rămas valid. A pătimit, adică, odată şi la fel cu celălalt.
    Iată ce-i adevărata milă care, odată încă nu-i simplă milostenie ci înţelegere a durerii, fricii, amărăciunii, obidei altuia; care-i iubire, înduioşare şi mai ales, mai înainte de orice altceva, participare, părtăşie, facultatea de a te investi în situaţia altuia, de a vedea lucrurile din perspectiva lui, de a te părăsi pe tine însuţi spre a deveni pentru oarecare vreme un altul”.
    Situatia tinerei doamne putea fi a oricaruia dintre noi,mirenii care am reusit prin Mila lui Dumnezeu ,sa ne desprindem de Parintii duhovnici ,care la randul lor au ramas partasi ai ereziei.Nu poti acuza pe nimeni,si mai ales nu este treaba ta sa-i pui eticheta de eretic si ecumenist.Sigur incetul cu incetul,poate s-ar fi ajuns la solutia ideala,fie doamna intrerupea relatia cu Parintele Duhovnic,fie acesta intrerupea pomenirea ereziarhului.Harul Duhului Sfant venea in ajutor sunt convinsa,daca sfaturile celui caruia i-a fost incredintata ar fi reusit sa o convinga,dar..mult timp nu poti rezista intr-o situatie de compromis,mai ales atunci cand nici putinele cunostinte teologice nu te ajuta.Este numai decizia libera a dumneaei,avertizata politicos de consecinte.
    Un rol important in acest context il au si mirenii care in tot acest timp,fie nu s-au rugat fierbinte Domnului Atotmilostiv,pentru izbavirea din inselare a preotilor nepomenitori si a turmelor de credinciosi care ii urmeaza, ,fie au intors spatele si au blamat pe unii preoti nepomenitori in favoarea unuia,caruia i-au acordat increderea ,dar barfind,clevetinnd,insultand,batjocorind,prin cuvinte in care se amesteca dispretul si sarcasmul, pe ceilalti,fie ei teologi,preoti, ieromonahi sau mireni.O parte au preferat sa stea cuminti ,in aceste vremuri de grele,lasand pe altii sa intre in focul luptei ,dar de mare ajutor era cuvantul si sprijinul lor.Eu m-am sprijinit doar in cuvantul nepretuit al Domnului Slavei si al Parintelui meu Duhovnic,”gura lui Hristos”.
    „*Omul căruia îi este milă de fratele, de aproapele, de vecinul ori de străinul şi necunoscutul său îşi dă pe faţă calitatea de fiu al Tatălui ceresc….în milă se contopesc însuşiri diferite (şi opuse) ale omului: curajul şi blândeţea, avântul şi răbdarea, indignata revoltă şi duioşia.
    Milostivul e totodată cavaler rătăcitor plecat în lume să îndrepte nedreptăţile şi silniciile şi călugăr-infirmier într-un spital de leproşi.Căci tot omul lovit de soartă e un fel de lepros”.
    „**Va incepe sa adie asupra noastra Duhul Mangaietor, Ca­re va aduce o alta stare sufleteasca si ni se vor drege strunele sparte si sufletul isi va aduce aminte indata de bunatatea si ajutorul lui Dumnezeu. „Ziua porunci-va Domnul mila Sa; noaptea cantarea Lui va fi cu mine” (Psalm 41,8), pentru ca sa incheie zicand, cu convingere: „Pune-ti nadejdea in Dumnezeu, ca Lui ma voi marturisi, Dumnezeul meu e mantuirea fetei mele“.
    Suflete mahnit, ridica-te deasupra multimii grijilor si amaraciunilor tale, uita-te fara frica la acele talazuri, care se ridica uneori in jurul tau, tine minte ca prin ele ti se deschide calea pe care trebuie sa o urmezi si ca deasupra lor straluceste „lumina si adevarul Lui“, care „te vor duce in muntele Sau cel sfant si la locasurile Sale” (cf. Psalmi 42, 3). Invata-te sa dai slava si jelania ta va inceta. Nadajdu­ieste, si mahnirea va disparea.”
    Trebuie sa recunosti boala in toata complexitatea ei,sa-ti fie mila de cei carora le place sa-si vada numele ,cand nimic nu au a spune despre problema supusa dezbaterii ,oferind link-uri pe care nimeni nu le cerceteaza.despre alte probleme decat cele puse in discutie.Atitudinea lor de fronda o urmeaza pe cea a conducatorului ,care ii foloseste pe post de „haitasi”,invatati fiind sa critice doar pe cei care nu sunt de acord cu ei,frizand ridicolul in nenumarate alocutiuni,prin limbajul nelalocul lui.Mi-este o nesfarsita mila de cel bolnav ,pe care nu-l poți ajuta fiindcă își încarcă sufletul cu arma nepăsării, încrezător în slaba lui judecată, in eu -l propriu,vanitos si orgolios pana la capat.
    Ce ma doare in toata situatia este tulburarea dusa la extrem ,intretinuta de unii,care nu au luat seama la consecintele dezastruoase ale atitudinii lor sfidatoare, care a produs deja rani adanci,sau a celor pe care nu ii intereseaza decat propria mantuire,insensibili la durerile sau nevoile celor din jurul lor, despre care N.Iorga spunea „egoismul cel rău, iubirea pătimașă de sine și numai de sine scapă din lanțurile cuviinței și datinilor bune… În acest fel, societatea se face vijelioasă, veșnic tulburată, neliniștită la lucrul ei, lipsită de siguranță în păstrarea roadelor ei și împiedicată în cugetarea mai înaltă. Oamenii se simt tot mai departe unul de altul, legăturile ce sunt siliți să le încheie nu mai sunt decât false și trecătoare”.
    *https://nicolaesteinhardt.wordpress.com/2017/10/07/despre-mila-la-duminica-20-dupa-rusalii/#more-783
    **https://stranaortodoxa.wordpress.com/2017/08/29/invata-te-sa-dai-slava-si-jelania-ta-va-inceta-nadajdu%C2%ADieste-si-mahnirea-va-disparea-nu-va-temeti-de-ziua-de-maine-ziua-de-maine-se-va-ingriji-de-ale-sale/

  4. Gabriela Naghi

    20. Căci zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.
    21. Aţi auzit că s-a zis celor de demult: „Să nu ucizi”; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă.
    22. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.
    23. Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,
    24. Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău.
    25. Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea judecătorului, şi judecătorul slujitorului şi să fii aruncat în temniţă.
    26. Adevărat grăiesc ţie: Nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei fi dat cel de pe urmă ban.(Matei 5;20-26)
    Blagosloviti si iertati,Sfintia Voastra!
    Continui cu blagoslovirea Sfintiei Voastre,cuvantul inceput cu o zi in urma ,caci situatia la care s-a ajuns nu suporta amanare.Dureros,infricosator si sfasietor este pentru mine si pentru intreaga pliroma ortodoxa binecinstitoare si iubitoare de Hristos,Domnul si Dumnezeul nostru,cuvantul care s-a spus de catre un sfintit parinte,unei surori aflata intr-o grea problema de constiinta,care a cerut deslusire de la soborul parintilor nepomenitori.
    Pasesc usor si sunt alaturi de sufletele ranite ale celor afectati de drama care s-a petrecut sub ochii nostri si la care asistam neputinciosi,slabi,neajutorati,tremurand in fata Dreptului Judecator,caci ne spune,vrednicul de pomenire, Parintele Paisie,“*Omul slab la minte şi încrezut pentru toate cele ce i se par nu după planul lui se supără, se mânie, se tulbură, cârteşte şi nu primeşte chiar de ar fi de folos.
    Omul încrezut şi mândru se prinde de o craca uscată şi nu ştie că sfatul mai multora este sfatul lui Dumnezeu”.
    “Mândria este atunci cand te încrezi în tine, în mintea şi puterile tale; când socoteşti că eşti mai priceput decât altul, mai bun decât altul, mai frumos decât altul, mai sporit în fapte bune şi mai plăcut lui Dumnezeu decât altul. Atunci eşti stăpânit de păcatul cel urât al mândriei, de care să ne ferească pe toţi Dumnezeu, Cel ce S-a smerit pentru mântuirea noastră.
    Să ne smerim, fratilor, că cel mândru nu se poate mântui.”
    Sa respectam libertatea de a alege,pe care a dat-o Domnul tuturor,sa calatorim cu intrebarea, caci”**Mantuirea, zice, este in sfatuire multa” (Prov. 11, 14)
    Un indemn plin de intelepciune al Sfintilor Parinti spune ca “cine vrea sa se mantuiasca, cu intrebarea sa calatoreasca”. Pentru omul insetat dupa mantuire, nevoia sfatului duhovnicesc si intrebarea se inscriu intr-un firesc al lucrurilor.
    Imparatul Solomon o prezinta succint dar cuprinzator, in nefirescul ei, intr-unul din proverbele sale, astfel: “barbatul nesfatuit este dusmanul sau”. Cu alte cuvinte, omul ignorant sau omul care se considera „masura a tuturor lucrurilor”, se arata a fi propriul sau dusman.”
    Era foarte bine,ca inainte de a cere sfatul sinaxei parintilor nepomenitori,doamna sa fi cerut blagoslovire Parintelui Duhovnic,cel la care a facut ascultare un timp indelungat si de care nu se putea desparti.Aceasta o pazea de tot raul,nascocit de vrajmasul intregii omeniri.
    Inainte de a arunca blestemul,Sfintite Parinte Ciprian,va fac metanie si va intreb,desi sunt convinsa ca stiti cuvantul Parintelui Paisie ,care frumos si intelept spune:“*Să socotim pe aproapele nostru mai bun decât noi, să-i cerem sfat în loc să-i dăm noi, iar lipsurile lui să i le completăm cu dragostea noastră. Faceți aceasta și vă mântuiți!Smerenia este cugetul inimii noastre care ne încredințează că suntem mai păcătoși decât toți oamenii și nevrednici de mila lui Dumnezeu. Cand ne defaimăm pe noi înșine nu avem smerenie, ci atunci cand altul ne ocarăște și ne defaimă, încă în public, iar noi răbdam și zicem: «Dumnezeu i-a poruncit fratelui să mă ocărască, pentru păcatele mele», aceasta este smerenia adevarată. De mare ajutor pe calea mântuirii ne sunt smerita cugetare și smerenia, care spala păcatele și biruiesc diavolul”.
    Va mustra oare constiinta,Parinte Ciprian?Ati socotit oare,vreodata ca aproapele este mai bun decat Sfintia Voastra?
    V-ati gandit macar o clipa la raul produs intregii plirome ortodoxe condusa de preotii nepomenitori,care numai poate fi sters decat de milostivirea lui Dumnezeu ,caruia cu smerenie ii cerem sa ne aduca izbavire de vrajmasul care s-a cuibarit in spinarea noastra,facandu-ne de rusine in fata tuturor Preotilor si a intregii plirome ortodoxe romane?
    Pentru prima oara ma gasesc in fata acestei situatii nemaiintalnite in care dragostea ,porunca de la Atotmilostivul Domn IISUS HRISTOS,a fost inlocuita cu blestemul plin de ura si incrancenare,care ne-a lovit ca un fulger pe toti.
    Caci prin acest blestem se subintelege ,ca oricine va mai incerca sa spuna ceva ,va fi „legat”,pe vecie.
    Exemplul dat ma umple de rusine si amaraciune.
    Nu pot sa spun decat ca mi-este mila de Sfintia Voastra,Parinte Ciprian,de boala necrutatoare care s-a cuibarit in inima,cugetul si mintea Sfintiei Voastre,mi-e mila de toti cei care s-au increzut in Sfintia Voastra,ca sa-i conduceti pe drumul mantuirii,mi-e mila ca folositi cuvinte din domeniul psihiatriei frecvent,fara a cunoaste sensul si gravitatea lor,mi-e mila ca ne acuzati pe toti ,conform principiului „cine nu e cu noi ,e impotriva noastra”. mila ca Vrajmasul si-a tesut mrejele minciunii,ale inselarii,ale urii ,ale impietririi cugetelor,ale razvratirii,declansand urgia asupra noastra,a tuturor.”***Spune un părinte: „Fericit este cel ce iubeşte pe aproapele, că fratele nostru este viaţa noastră. De la aproapele este viaţa şi moartea. Dacă am dobândit pe fratele, pe Hristos L-am dobândit. Dacă l-am smintit pe aproapele, lui Hristos i-am greşit” („Patericul”, Avva Antonie, 10). Noi şi aproapele suntem două icoane: eu, dacă îmi văd păcatele, rugându-mă pentru mine, pentru păcatele mele, să nu fiu prilej de poticneală, ştiind cât sunt de păcătos. În felul acesta, cel de lângă mine este bun, toţi sunt buni, îi văd pe toţi sfinţi şi sfinte. Dar, dacă mi-am lăsat păcatele şi nu mai iau aminte la cunoaşterea de sine, mă smintesc şi de un înger, îi găsesc şi lui defecte. „Cine spune că Îl iubeşte pe Dumnezeu iar pe fratele său îl urăşte este mincinos” (1 Io. 4:20). Deci, iubind pe fratele, arăţi că-l iubeşti pe Dumnezeu. Rugându-te pentru fratele tău, arăţi cu adevărat că tu eşti omul lui Dumnezeu. Sunt multe feluri de a te ruga pentru aproapele, dar, în orice caz, „ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face” şi „ce doriţi să vă facă vouă oamenii, aceea faceţi şi voi pentru ei” (Mat. 7:12).

    *http://www.cuvantul-ortodox.ro/parintele-paisie-olaru-18-octombrie/
    **https://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/calatorind-intrebarea-nevoia-sfatului-duhovnicesc-124656.html
    ***http://www.familiaortodoxa.ro/2010/07/10/ascultarea-calea-credintei-care-biruieste-lumea/

  5. Gabriela Naghi

    Situatia care a fost adusa in fata noastra,a celor mai mici,nevrednici si nestiutori,este de o importanta capitala,caci se face vorbire de cel mai important,cutremurator si infricosator lucru din viata omului,mantuirea sufletului pacatosului si a relatiei ucenic duhovnic.Spune Parintele Rafail Noica”Duhovnicia este duh şi duh este Dumnezeu. Şi trebuie să găsim felul în care Dumnezeu, acum, poate să lucreze lucrarea de mântuire în fiecare suflet care vine către mine păcătosul şi pe care trebuie să îl aduc la Hristos….lucrarea duhovniciei este o lucrare de mântuire care se săvârşeşte şi prin om, dar numai cu puterea lui Dumnezeu.Sfântul Siluan zice: „cei desăvârşiţi nu vorbesc niciodată de la ei, ci întotdeauna vorbesc numai ceea ce le dă Duhul”…mântuirea este un cuvânt tainic, dumnezeiesc, pentru fiecare suflet care s-a născut în lume; iar pentru fiecare suflet, alt cuvânt.”
    Nu poti condamna un suflet pacatos,care doreste mantuirea,cand rolul tau ,ca duhovnic,este sa-l salvezi chiar si de el insusi.Cu rabdare infinita,cu smerenie si blandete ,cu puterea cuvantului care vine de la Duhul Sfant,il poti modela,iar daca nu reusesti,lasa-l in seama celor mai priceputi decat tine.Este greu sa ai doi duhovnici,este o situatie dificila,mai ales in contextul de acum ,cand biserica este prigonita de dusmanii Ortodoxiei.
    Apare o contradictie ,care impiedica ascultarea .De cine asculti? De duhovnicul la care tii si de care esti legata, printr-o anume dependenta,formata in decursul anilor,care gandeste ortodox,dar nu marturiseste cu capul descoperit Sfanta Ortodoxie in Biserica lui Hristos,aflata in vremuri de cernere,si de care va trebui la un moment dat sa te desparti ,daca ai ales calea ingradirii de erezie?
    Sau faci ascultare de duhovnicul 2,care face parte din randul nepomenitorilor,si din start trebuie sa stii,ca alt sfat nu iti va da decat acela a te desparti de Duhovnicul ,pe care il pretuiesti,dar care din motive personale nu poate face Marturisirea?
    Ori spune Parintele Efrem Kantunakiotul:”*Gura duhovnicului e gura lui Hristos. Să faci ce spune duhovnicul fără să analizezi, fără să cercetezi și fără să murmuri. Construiește pe smerenie. A zis duhovnicul așa? Să fie blagoslovit. De nimic să nu te îngrijesti de vreme ce faci ascultare. Te vei mântui, o să mergi în Rai.”Dar numai prin ascultare desavarsita,caci spune acelasi Parinte Efrem:”Ascultarea aduce iluminare, lacrimi și rugăciune. Dacă n-ai ascultare, chiar dacă le ai pe acestea, le vei pierde. Cât de mult îl cinstești și îl iubești pe duhovnic, atât de mult primești. Harul ascultării îl înconjoară pe ascultător ca o flacără și de aceea nu-l poate prinde diavolul. Dacă lipsește această flacără, diavolul ne va devora….Întrebare: Și dacă duhovnicul dă o poruncă greșită?
    Răspuns: Niciodată nu ajungi tu rău, pentru că la mijloc este ascultarea.
    Cu cât mai mult devotament, abnegație, iubire și credință ai în suflet, cu atât nu ai împotriviri lăuntrice. Când însă ai ceva cu duhovnicul tău, să știi că nu ești una cu el, că nu-l iubești și n-ai credință în el. Cu cât ai mai multă credință în duhovnic, cu atât ai mai puțină grijă. Când nu ești unit cu duhovnicul simți o împotrivire, ai un „spin“ înlăuntrul tău.
    Cu cât ai mai mult devotament și ascultare față de duhovnicul tău, cu atât o să ai mai multă râvnă.”

    *https://doxologia.ro/viata-bisericii/interviu/ascultarea-de-duhovnic-este-maica-mantuirii

  6. Stelian

    Cine e fraier, n-are decat sa se ia dupa Staicu si va avea o viata tulburata ca si a lui.

  7. valentin

    mulți vor înnebuni și vor zice unuia care nu e nebun că e nebun pentru că nu e ca ei.
    nu știu acuma dacă situația asta e așa, nu am atât de mult discernîmânt duhovnicesc, dar știu că sunt atât de mari ispite și presiuni și toate aceste ispite practic , toată lumea acuma e plină de ispite , înncât avem de ales ori să înnebunim de-a binelea ori să rămânem credincioși cu adevărat, chiar cu prețul ca cei mulți să ajungă la un moment dat sau chiar mai devreme să ne numuească

    nebuni.
    SINCER MIE NU MI SE PARE CĂ E UN BLESTEM PE UNDEVA PUS DE PREOT , E PUR ȘI SIMPLU NEPOLITICOS, POATE CHIAR BRUTAL PE ALOCURI ÎN EXPRIMARE, EVENTUAL NECIOPLIT AȘA MAI DIN TOPOR, DAR DE BLESTEMAT NU VĂD CUM A BLESTEMAT… ARE ȘI EL CA TOȚI OAMENII PROBLEME, ASTA E CLAR, NU E PERFECT , DAR CUM A BLESTEMAT-O ?

    • aghionoros

      ce BLESTEM mai mare este SA NU TI SE IERTE PACATELE? Daca mori in timpul asta? In fine, legatura lui nu face nici cat o ceapa degerata, caci e din patima si pe nedrept, insa asta arata caracterul lui bolnavicos, vrand sa impuna cu forta, prin santaj, amenintare propria doctrina schismatica.

  8. Andru

    E copilaresc cum scolasticii ortodocsi supra-corecti antiecumenisti cat si ecumenistii de azi trateaza Ortodoxia, uitand calea adevarata spre ea: isihasmul, cand tocmai Sfantul Maxim Marturisitorul spune de cei neinitiati duhovniceste in tainele lui Dumnezeu ca rastignesc pe cei actuali in Hristos (Domnul Care e Duhul cel ascuns în litera despre care s-a scris că „ucide“).

  9. SOFIA

    PROBLEMA RIDICATA DE CREDINCIOASA ACEEA CRED CA SE REFERA LA TOTI CRESTINII ORTODOCSI CARE SE AFLA DEPARTE DE UN PREOT MARTURISITOR Si daca in BOR mai este har cum e mai bine sa procedam noi cei aflati departe ,care nu putem fi de ex.in spatamina mare departe de casa sau chiar doar la 60 km,in joia mare ,vinerea mare …caci nu avem mijloace de locomotie de a ajunge acasa asa tirziu unde la tara mai avem si gospodarie .Asa ca nu cred ca e bine sa stam acasa ci sa mergem la biserica din sat daca mai exista har.Problema ramine pentru marea majoritate a crestinilor si e f.serioasa ,nu e de blestemat ci de lamurit la modul obiectiv.sa stam acasa cind se citesc cele 12 ecanghelii sau prohodul pt.ca nu putem ajunge acolo unde sunt preotii marturisitori

  10. Mihailavl

    Urât comportament din partea parintelui Ciprian Staicu să blesteme și să lege oamenii de păcate în loc să-i dezlege, pe motiv de rănirea propriului orgoliu și mai urât faptul că a atacat un părinte care nu s-a abătut de la Dreapta Credință și a făcut referiri mincinoase la adresa parintelui Ioan Miron în privința calendarului cu intenția clară de al denigra și să – i creeze imaginea de schismatic(stilist), lucru care nu este adevărat, pentru că am fost de față când a discutat parintele Ioan despre calendar. Dacă p. Ciprian ar fi cu adevărat un bun ortodox și antiecumenist nu ar fi combătut un frate de credință care făcuse un studiu patristic. După cum se vede pe p. Ciprian îl deranjează dacă cineva spune Adevărul Sfintilor Parinti și nu spune,, adevărul „lui că ce parintele Ioan are,, doctoratul” lui, după cum s-a exprimat ironic referindu-se la teologia parintelui. În nici un caz, nu este o atitudine ortodoxă ci mai mult seamănă cu aroganța ecumenistilor pe care îi apară.

Scrie un comentariu

Susținut de Asociația Sfinții Mărturisitori din Închisori – Bucovina.