SINODUL TÂLHĂRESC

"Sinodul pan-ortodox" din Creta 16-27 iunie 2016

Întâi pomenește, Doamne, toată episcopia ortodocșilor, pe care dăruiește-o sfintelor Tale biserici întreagă, cinstită, sănătoasă, îndelungată în zile și drept învățând cuvântul adevărului Tău

Atitudini, Clerici și mireni, Patriarhia Română

Proiect de rezoluție ce combate extremele schismatice ce au pătruns în lupta anti-Creta

Un grup de șapte membri ai Sinaxei Ortodoxe Naționale a preoților, monahilor și credincioșilor care au întrerupt pomenirea ierarhilor eretici au alcătuit un proiect de rezoluție, pe care urmează să îl supună spre aprobare în viitoarele întâlniri legitim întrunite ale tuturor membrilor sinaxei. Proiectul vizează o poziționare față de unele provocări la adresa luptei împotriva ecumenismului și a sinodului din Creta.

Intitulat sugestiv Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!, textul, care afirmă printre altele că ortodocșii antiecumeniști sunt și rămân membri ai Bisericii Ortodoxe Române, că nu poate fi acceptată ideea că toți ierarhii din lumea ortodoxă sunt compromiși, că se impune un comportament corespunzător pentru a se evita derapajele de la legea canonică, reprezintă un punct de vedere comun al semnatarilor săi și va fi propus spre analiză celorlalți părinți nepomenitori, iar dacă va fi aprobat, va putea deveni o rezoluție pe care să și-o însușească toți cei ce s-au îngrădit de erezia ecumenistă și de cei ce o propovăduiesc în Biserica Ortodoxă Română.

Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!

Subsemnații, membri ai Sinaxei Ortodoxe Naționale a clericilor, monahilor și mirenilor îngrădiți prin întreruperea pomenirii de ierarhii care au aprobat deciziile sinodului mincinos din Creta, dorind să ducem lupta cea bună pentru apărarea dreptei credinței și să ne păzim de pericolul alunecării într-o gândire și o atitudine schismatice, mărturisim următoarele:

  1. Suntem și rămânem membri ai Bisericii Ortodoxe Române, Biserica strămoșilor, a noastră și a urmașilor noștri. Scopul luptei noastre este de a ne delimita de erezia ecumenistă și a conștientiza pliroma Bisericii românești cu privire la pericolul pătrunderii acestei erezii în viața bisericească, generând astfel o reacție menită să determine ierarhia să condamne sinodul din Creta ca pe unul care a instituționalizat ecumenismul la nivel panortodox și să înceapă demersurile pentru retragerea BOR din toate organizațiile ecumeniste locale, naționale, regionale și mondiale.
  2. Ne ferim a-i considera eretici pe toți membrii Bisericii Ortodoxe Române care mai au încă comuniune cu ierarhii ecumeniști. Operăm distincția necesară între cei ce au o cugetare eretică manifestă, clădită în decenii de propagandă ecumenistă și exprimată prin acceptarea fără rezerve a ecumenismului și a hotărârilor din Creta – la nivel decizional, în cazul ierarhilor, și de solidarizare cu decizia acestora, în cazul acelor clerici și mireni cu mentalitate ecumenistă –, și cei ce se află în comuniune (părtășie) cu aceștia din alte motive decât atașamentul față de valorile ecumeniste: frica, ignoranța, lipsa unei informări corecte, incapacitatea de a înțelege ce s-a întâmplat în Creta etc. Îi tratăm pe cei cu cugetare eretică ca pe ereticii condamnabili, dar încă necondamnați de un sinod ecumenic sau panortodox al Bisericii Ortodoxe, și îi îndemnăm la pocăință, abandonarea și condamnarea ecumenismului și revenirea la gândirea ortodoxă a Bisericii, iar pe cei aflați încă în comuniune cu ei îi sfătuim să se informeze corect cu privire la sinodul mincinos din Creta și, după o serioasă deliberare cu privire la efectele ereziei ecumeniste asupra mântuirii și a vieții Bisericii, în deplină libertate a conștiinței proprii, să înceteze, prin nepomenire, comuniunea cu erezia ecumenistă și cu cei ce o propovăduiesc în Biserica noastră, știut fiind că Sfinții Părinți conglăsuiesc că ereticii și cei aflați în comuniune cu ei sunt deopotrivă vrăjmași ai lui Dumnezeu, iar părtășia la erezie, indiferent de motivul care o generează, este începutul căderii și al formării cugetării și practicii eretice.
  3. Nu împărtășim ideea că toți arhiereii Bisericii Ortodoxe din întreaga lume sunt compromiși și că la ora actuală nu ar mai exista nicăieri ierarhi ortodocși sau că toate Bisericile Ortodoxe sunt ecumeniste. Recunoaștem și respectăm atât lupta dusă de Bisericile Ortodoxe care au pus capăt participării la mișcarea ecumenistă și au refuzat, din acest motiv, să ia parte la sinodul din Creta, cât și mărturisirea ierarhilor care se opun deschis ecumenismului și deciziilor luate în Creta. Îl rugăm pe bunul Dumnezeu să îi întărească pentru a întruni un sinod ortodox al întregii Biserici care să condamne ecumenismul, sinodul din Creta și, nominal, pe cei ce le susțin.
  4. Suntem de acord că schimbarea calendarului în anul 1924 a fost o acțiune ecumenistă care a rupt unitatea liturgică a ortodocșilor de pretudindeni. Considerăm că o revenire la calendarul patristic se poate face numai fie printr-o decizie a sinodului Bisericii Ortodoxe Române, fie a unui sinod panortodox sau ecumenic cu autoritate pentru toți credincioșii ortodocși din lume. Credem că revenirea unilaterală, personală sau în grup, la calendarul vechi ar crea, în acest moment, aceeași dezbinare pe care a creat-o în urmă cu un secol schimbarea acestuia.
  5. În viața liturgică, îndemnăm la ținerea calendarelor editate de către episcopiile Bisericii Ortodoxe Române, iar în privința diferitelor dezlegări la pește aflate în aceste calendare sau a altor neclarități recomandăm celor ce doresc să urmeze, în ținerea postului sau a sărbătorilor, rigoarea dintotdeauna a Bisericii, fără pogorămintele făcute în ultimele decenii, să se consulte cu duhovnicii care cunosc prevederile tipiconale din vechime.
  6. Afirmăm că întreruperea pomenirii ierarhilor ecumeniști nu suspendă în vreun fel legislația canonică a Bisericii Ortodoxe, care continuă să fie obligatorie pentru toți, în interpretarea corectă, multiseculară, a Bisericii, iar nu a fiecăruia dintre cei ce o utilizează, și ne delimităm de orice derapaj de gândire teologică, de limbaj sau de comportament, produs sub pretextul luptei contra ereziei ecumeniste și motivat prin exemple greșit înțelese sau scoase din context ale celor care au luptat în trecut împotriva diferitelor erezii din Biserică. În acest sens, îndemnăm pe toți cei ce au întrerupt pomenirea să adopte un limbaj teologic echilibrat, rezervat, în duh de pace, menit a-i încuraja mai ales pe cei ce cugetă ortodox și se pregătesc să întrerupă comuniunea cu erezia și promotorii acesteia, dar și pe cei ce încă nu au luat o atitudine față de ecumenism și trebuie să vadă în lupta noastră lupta cea bună, iar nu o atitudine intolerantă și lipsită de dragoste.
  7. Respectăm principiile luptei contra ecumenismului enunțate în Rezoluția Sinaxei de la Botoșani, din 18 iunie 2017, și deciziile adoptate cu prilejul întâlnirii de la Beiuș, din 12 septembrie 2017. Îi respectăm și sprijinim pe preoții care au fost caterisiți necanonic pentru mărturisirea lor ortodoxă și continuăm nepomenirea până când ierarhia se va dezice și va condamna sinodul din Creta și va lua măsuri pentru scoaterea Bisericii noastre din toate organizațiile ecumeniste. Participăm numai la întâlnirile și sinaxele organizate legitim, cu un larg consens al membrilor Sinaxei Ortodoxe Naționale în privința oportunității și necesității convocării acestora, exprimat în duhul păcii și al colaborării, pentru împreună-slujirea lui Hristos și a Bisericii Sale.
  8. Considerăm de o importanță deosebită continuarea activității de informare a clericilor și credincioșilor BOR cu privire la gravitatea documentelor sinodului din Creta, în diverse forme: articole, predici, cărți, pliante, conferințe, discuții publice sau private etc. În acest spirit, suntem deschiși spre un dialog onest cu autoritățile eclesiale cu privire la ce s-a întâmplat în Creta, pentru a găsi o soluție actualei crize.
  9. Afirmăm disponibilitatea de a participa la activitățile la nivel național sau interortodox care au ca scop coagularea unei atitudini a ierarhilor, clericilor și credincioșilor ortodocși în vederea întrunirii unui sinod panortodox sau ecumenic de condamnare a ecumenismului, a sinodului din Creta și, nominal, a celor ce le susțin.
  10. Recomandăm tuturor clericilor și credincioșilor care au întrerupt pomenirea să se dedice vieții liturgice și de rugăciune și împlinirii poruncilor evanghelice, prin care se obțin despătimirea și urcușul duhovnicesc, iar nu speculațiilor și dezbaterilor teologice inutile, ce riscă să producă dezbinare între cei ce au pornit la drum cu același țel și devieri schismatice sau eretice de la calea patristică a acestei lupte. Accentuăm nevoia de unitate, frățietate și coerență în mărturisirea celor ce au întrerupt pomenirea, pentru ca exemplul nostru să fie unul demn de urmat pentru toți cei ce ar dori să ia atitudine contra ecumenismului.

Aceste principii vor fi propuse spre dezbatere publică, apoi vor fi supuse analizei celorlalți membri ai Sinaxei Ortodoxe Naționale, în cadrul următoarei întâlniri trimestriale legitim întrunite, aceștia putându-le cu acel prilej modifica sau completa, iar dacă vor întruni acordul necesar al majorității membrilor Sinaxei, vor fi transpuse într-o rezoluție față de care își va putea exprima adeziunea poporul credincios, în cadrul unei sinaxe legitim organizate, cu participarea clericilor și credincioșilor care au întrerupt pomenirea ierarhilor ecumeniști.

Dumnezeu să ne ajute!

Ieromonah Grigorie Sanda
Pr. Ic. Stavr. Ioan Ungureanu
Pr. Cosmin Florin Tripon
Pr. Claudiu Buză
Monah Chiriac Cioi
Teolog Mihai-Silviu Chirilă

După publicarea textului s-a alăturat cu semnătura și preotul Vasile Iovița.

sursa: http://ortodoxinfo.ro/2018/01/11/proiect-de-rezolutie-referitor-la-provocarile-actuale-la-adresa-luptei-antiecumeniste/

  1. Gabriela Naghi

    Sustin din toata inima si cugetul meu (AVVA PARINTE!) acest proiect de rezolutie al Sfintitilor Parinti,monahi si a dl.teolog Mihai Silviu Chirila,care si-au dat osteneala cu dragoste jertfelnica ,umbriti de Darul Mangaietorului,sa ne dea raspuns la unele intrebari si probleme aparute de aproximativ o jumatate de an de la momentul inaltator al sinaxei de la Botosani.
    Pana la momentul sinodului talharesc din Creta,inceputul trezirii din somnolenta indusa cu stiinta sau nestiinta(desi vrednicul de pomenire Parintele Arsenie Papacioc spunea ca toate se fac cu stiinta)de catre cei care ar fi trebuit sa fie sprijinul si modelul dupa care sa ne indreptam viata spre telul suprem( desavarsirea si indumnezeirea noastra),nu am avut mereu in minte principiul calauzirii dupa Parintii Bisericii,pornind de la intelegerea profunda a termenului „PATRISTIC”.Imi pare rau ,de restul pleromei ortodoxe ,care sta inca in nemiscare si nu aude glasul Mangaietorului,ci doar al Parintilor Duhovnici,care nu au luat inca o atitudine ferma impotriva panereziei ecumenismului,continuand pomenirea celor care au semnat tradarea Ortodoxiei in Creta,care ar fi trebuit sa fie alaturi de noi si sa lase ,din alte motive decat in Apus,bisericile goale sau aproape goale.Iata mesajul peste timp transmis cinului preotesc si celui monahal, de catre Cuviosul Parinte Arsenie Papacioc:
    „*Suntem fiintele cerului, parintilor! Nu va lasati cu nici un chip! Rugati-va mult, parintilor! Nu in sensul de rugaciune ingenunchiata, de tipic. Ci cu mintea si cu inima! Nu va lasati deloc! Tresariti asa si ziceti: „Doamne ajuta!” Ţi-a venit in minte sa judeci pe un frate? Sa zici: „Doamne Iisuse Hristoase, ce fac eu? Nu ma lasa, Doamne! Saracul de el!“[..] Pentru ca ti-o spun, frate! Acela a gresit cum a gresit, mult, putin, dar tu l-ai judecat mult! Si mai mare e greseala ta, decat a aceluia. Tu l-ai judecat, el se pocaieste, si tu ramai ca un prost, osandit.”De aceea toate trebuie sa se faca cu masura. Ca Sfantul Antonie a intrebat: „Care este fapta buna de care sa tinem neaparat cont?” Au inceput sa-i raspunda: postul, miloste­nia… „Nu, nici unul nu a raspuns bine!” Si le-a spus el: „Dreapta socoteala!“[Sfantul Ioan Casian, PSB 57, Scrieri alese, Despre dreapta judecata, Cap. II, IBMBOR, p. 328.]..marea noastră vină este că auzim multe, spunem multe şi rămânem tot la un stadiu de a mai întreba.La anul 419 s-a făcut un sinod local la Cartagina şi printre temele sinodului, care s-au dezbătut, a fost şi acesta: „Fără de Mine nu puteţi face nimic”, lucru neglijat total de lume. Vă daţi seama, Biserica a sesizat aceasta, care este un amănunt aparent mărunt, dar dacă ai şti că nu poţi să faci nimic fără Dumnezeu, ai fi foarte atent în toate mişcările tale. Cum să fac, părinte, că nu pot? Uitaţi, acest cuvânt este foarte greu de primit: „nu pot”. Nu există „nu se poate”. Dacă ai venit la mine, ai gândit să vii şi ai putut să vii, că se poate. Dacă eşti cu gândul la Dumnezeu, prezenţa aceasta a ta la Dumnezeu, continua, acesta este aspectul caracteristic al creştinului, adică, cine face cele spuse mai înainte este omul care se află pe drum, adică omul cu nădejde şi la altul din canoanele date de acel sinod, s-a mai spus aşa: „Şi dacă zici că totuşi poţi ceva de unul singur, anatema să fii”. Acum, dacă am ajuns la acest canon, vreau să vi-l spun şi pe următorul: „Atunci când zici rugăciunea „Tatăl Nostru” şi la fraza „şi ne iartă nouă greşelile noastre” tu zici „zic aceste lucruri pentru că aşa zice rugăciunea” şi nu te vezi pe tine acolo, anatema să fii”. Ştiţi ce înseamnă anatema? Despărţirea de Dumnezeu, unirea cu Satana, intrarea de pe acum în Iad. Aşa de grozavă este anatematizarea aceasta, anatematizare care s-a dat la Sinoadele Ecumenice. Deci, prezenţa noastră în mişcarea aceasta şi în tot ceea ce facem noi, aceasta este una din dorinţele lui Dumnezeu, pe care ni le-ar cere nouă.”….Avva Pimen zice aşa: „Dacă fratele tău îţi scoate ochiul, degeaba te superi. Dacă îţi taie mâna, degeaba te superi, dar dacă se leagă de Hristos, să te mânii tare“. Deci, când este vorba de adevăr, să ştiţi că, atunci trebuie să ieşi din „omul cuminte”, aşa cum a zis lumea că eşti şi să fii „omul de sabie”.AMIN
    *https://doxologia.ro/conferinte/parintele-arsenie-papacioc-hristos-pe-cruce-nu-s-dezmintit-de-invatatura-lui

  2. Gabriela Naghi

    Tin sa remarc si sa ma inclin de la bun inceput si in fata celor care au hotarat titlul acestui proiect(cuvinte strigate cu glas puternic de Sf.Arhanghel Mihail,care a oprit caderea ingerilor aflati din mandrie ,sub influenta vrajmasului)si care s-a intocmit sub apararea scutului Arhanghelului Mihail,Arhistrategul, Marele Voievod, conducător al Puterilor cerești si Apărătorul Credinței.Marele Voievod al ostilor ceresti,Mihail,care” a zdrobit în Ceruri cu oștile sale capul prea-trufașului dia­vol și a rușinat pururea pe pământ răutatea și viclenia lui”, sta „dinaintea Treimii celei negrăite”,el fiind”sprijinul și păzitorul neamu­lui omenesc,de vrajmasii vazuti si nevazuti cu” spada sa purtătoare de fulgere.”
    Constatam cu durere si profunda dezamagire ca ierarhii supusi stapanului omenesc,dictator cu drept absolut asupra carierei lor profesionale (si nu Domnului Hristos), continua linia de partid trasata de presedintele sinodului BOR,care ii marcheaza activitatea si luarile de pozitie,interviurile ,”ca un fir rosu”,amintind de dictatura sistemului bolsevic treaza si puternica inca in sufletele unora.Ierarhii participanti la sinodul talharesc din Creta, in frunte cu patriarhul, neaga cu vehementa orice erezie” predanisita „si vehiculata in lucrarile bine-intocmite si invaluite in ceata densa a confuziei otravite de artizanii tradarii aproapelui,cu sortulete sau epoleti sub sutana(conducatori aprigi apartenenti ai masoneriei sau a altor servicii,care lucreaza zi si noapte la desfiintarea noastra ca natie,ca neam,statornicit de veacuri in granite bine stabilite, prin sangele varsat de Sfintii Neamului Romanesc),executa orbeste ordinele primite de la structurile mai sus pomenite. Erezia care atacă Biserica este ecleziologică. Ceea ce se numeşte îndeobşte ecumenism sau teoria ramurilor este de fapt negarea unităţii Bisericii. Astăzi mulţi se numesc „patristici”, dar se feresc să-i urmeze pe Părinţi. Nu am primit nimic bun spre mantuire ,in atatia ani de cand activitatea CMB progreseaza,fara folos,doar pentru a se intari distrugerea noastra si a urmasilor,urmasilor nostri ,ca neam puternic in sfanta stramoseasca si singura mantuitoare, CREDINTA ORTODOXA.
    Părinţii aveau în primul rând grija mântuirii, a lor şi a aproapelui lor. În afară de mântuire, totul este de prisos. Dacă respectăm acest criteriu patristic, totul devine clar. De pildă, dialogul ecumenist ne este de folos la mântuire? Ocupându-ne cu aşa ceva, ne investim timpul în ceva esenţial pentru suflet? Este el necesar sau măcar de folos în despătimirea sufletului nostru? În loc să mărturisească Ortodoxia ca pe singurul adevăr şi credinţa ce mântuieşte, cei care vor raspunde in fata Dumnezeului treimic ,la vremea potrivita, implicaţi în acest dialog, admit legitimitatea mai multor puncte de vedere. De aici acordul cu monofiziţii, recunoaşterea heterodocşilor ca „Biserici-surori” ,permisiunea acordata heterodocsilor deja numiti”biserici”,ca luterani,calvini,greco-catolici,papistasi,sa conslujeasca si sa tina cuvinte de invatura ,in sfintele noastre biserici.Se neaga cu cinism unicitatea Bisericii,se practica rugaciunile in comun interzise de Canoanele Apostolice.„Dacă cineva tăgăduieşte sau răstoarnă dogmele, este ca şi cum s-ar sinucide duhovniceşte, căci un astfel de om singur se taie pe sine de la trupul dătător de viaţă al Bisericii, rupe legătura vie dintre sine şi puterile binecuvântate ale Bisericii, care numai ele sunt în stare să-l umple pe om de viaţa veşnică dumnezeiască şi să-l treacă de la moarte la viaţă ” (Părintele Iustin Popovici, Op. cit., p. 59 ). Iată de ce Biserica rămâne veşnic nedezlipită de adevărurile mântuitoare care sunt dogmele. Tocmai de aceea ea nu poate rămâne indiferentă când ele sunt atacate într-un fel sau în altul; de aceea Părinţii le-au apărat de fiecare dată când o erezie a vrut să le zdruncine, să le relativizeze, să le facă să pară îndoielnice sau pur şi simplu omeneşti.Parintii Bisericii şi-au dat sângele în lupte duhovniceşti, în sens propriu sau figurat. Şi au primit Duhul. „Iar alţii au fost chinuiţi, neprimind izbăvirea, ca să dobândească mai bună înviere; Alţii au suferit batjocură şi bici, ba chiar lanţuri şi închisoare; Au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului.” (Evrei 11, 35-38). Măsura lor este foarte înaltă. Totuşi ei ne-au fost daţi spre a-i urma, nu numai pentru a-i cita.Noua celor care nevrednici cum suntem ,dar iubiti de Domnul Slavei,ne-a fost harazit doar inceputul suferintelor,pentru cernerea despre care atat de mult se vorbeste in ultima vreme,trebuie sa inmultim jertfa,pentru a primi dreapta cugetare ,fara de care nimic nu este posibil pe acest drum plin de scaieti ,matragune si serpi veninosi.
    Certurile inutile,atacurile bine dirijate prin cuvant si fapte incompatibile cu definitia de crestin ortodox,improscarea cu noroi,atacul la persoana, dezbinarile,obrazniciile,reaua-vointa,care au aparut intre noi,au fost tot arme ascunse prin care s-a incercat zadarnicirea si intoarcerea din drum a multora, care s-au trezit prin voia Domnului, la viata cea adevarata intru Hristos.Atacurile dusmanoase fata de noi ,cei ce ne-am ingradit de cancerul ecumenist,nu vin atat din afara, de la cei ramasi in ascultare si pomenirea ierarhilor ecumenisti,cat mai ales de la unii din fratii nostri participanti anul trecut la sinaxa de la Botosani.Ne intrebam Cui (Quid)prodest?(Cui ii foloseste ,atunci cand ne gandim ca aceia care declanseaza un razboi mediatic urmaresc un castig important pentru ei si( sau) executa concomitent un ordin primit de la o alta structura la care au aderat.Cei care „aplauda”cu gurile cascate,orice ce decide seful lor ,sa gandeasca ce au avut de castigat in toata aceasta perioada,cat s-au inaltat in dragostea si devotamentul fata de credinta sfanta ortodoxa,cu ce s-a imbogatit sufletul,mintea si inima lor din traditia patristica ,canonica stramoseasca.
    ” O, Timotei, păzește comoara ce ți s-a încredințat, depărtându-te de vorbirile deșarte și lumești și de împotrivirile științei mincinoase, pe care unii mărturisind-o au rătăcit de la credință.” (I Timotei 6, 20-21)

    *Adaptare dupa text:https://traditiaortodoxa.wordpress.com/2010/07/28/erau-parintii-patristici/

  3. Apa trece, pietrele rămân.

    Dumnezeu să ne ajute să facem voia Sa în aceste vremuri!

  4. SOFIA

    este o rezolutie plina de bun simt ,si de smerenie.Si dintre cei care o iscalesc se numara si aceia care au indurat multe de la pseudoepiscopii lor din cauza separarii de erezie.In vremurile din urma numai daca rabzi toate ispitele ce vin din aceasta marturisire a lui HRISTOS este fagaduit raiul ,si acestia vor fi mai mari decit parintii din vechime in imparatia Lui Dumnezeu.
    Domnul sa ne lumineze si pe preotii marturisitori cit si pe noi credinciosii ,are ,din pacate umplem inca bisericile unde se pomenesc ierarhii ereti ci.

  5. Gabriela Naghi

    Multumim Domnului Slavei pentru tot si toate,pentru bune si mai ales pentru cele care ne stimuleaza dorinta de a lupta mai puternic impotriva dezbinatorilor ortodocsilor ingraditi si dusmanilor aproapelui,(care aprind provocarile indiferent cine si ce incearca sa comunice prin stradania neobosita a dusmanilor vazuti si nevazuti).
    *Teologul rus B.Vâşeslavţev spune, referindu-se mai ales la Părintele răsăritean, Maxim Mărturisitorul:
    „Patimile în totalitatea lor nu sunt rele în ele însele; ele sunt bune în mâna celor ce râvnesc o viaţă bună. Patimi ca dorinţa, voluptatea, frica, prin sublimaţie, se transformă: dorinţa în dorul puternic după harurile dumnezeieşti, voluptatea în fericirea şi încântarea sufletului pentru darurile dumnezeieşti, frica în teama corespunzătoare de greşeală, mâhnirea în căinţă. Viciosul e zidit din acelaşi material ca şi virtuosul… Puterile naturale ale sufletului şi
    trupului… devin rele numai atunci când primesc o formă deosebită, adică forma pervertirii.
    Ideea fundamentală a întregii ascetici şi mistici greco-răsăritene e îndumnezeirea (τεωσιζ).
    Îndumnezeirea este sublimaţia continuă a întregii fiinţe a omului şi a tuturor puterilor trupului şi sufletului lui… Sublimaţia opune categoric ascetica şi mistica creştină oricărei ascetici şi mistici necreştine, fie ea hindusă, neoplatonică, gnostică, stoică. Acolo nu e sublimaţie, acolo e negaţie; nu mântuirea lumii, ci mântuirea de lume… Pentru ascetica negativă, transfigurarea sufletului şi a trupului, învierea, este o absurditate. Ceea ce e inferior (trup, patimi, emoţii, subconştient, natură, cosmos) nu „se mântuieşte”, nu se modelează şi nu se sublimează, ci se dezrădăcinează, se neagă şi se taie”[B. Vâşeslavţev, Etica erosului tranfigurator, Ymca Press, Paris, 1931, pp. 67-70.]
    Se pare ca la unii a aparut pe nesimtie dorinta absconsa de a se dezradacina,de a nega tot ce se incearca bun si de calitate in aceasta lupta antiecumenista,de a inocula otravirea pliromei ortodoxe ingradite ,care mai citeste frazele pline de acuze si rautati,uitand scopul principal al luptei,asa cum frumos a amintit in predica din Dumnica vindecarii celor Zece Leprosi,Parintele nostru Duhovnic,Pr.Claudiu Buza .Acesti combatanti incearca fara succes, desfiintarea pe cate bloguri au acces, a personalitatii celor care sunt tintele preferate,ascunsi sub prelata dreptului la opinie si a bunei credinte a celor atacati care nu ii vor da niciodata in judecata pe cei compromisi prin propriile lor cuvinte.
    Din punct de vedere medical,aceasta este o situatie grava ,care ii afecteaza doar pe cei acuzati pe nedrept,nu si pe acuzatori[a se vedea procesele sustinute de politrucii bolsevici impotriva milioanelor de osanditi de catre regimul dictatorial comunisto-masonico-sionist].
    „„De aceea se chinuie azi omenirea: pentru că s-a depărtat de taină, pentru că nu mai acceptă taina. Acest proces sufletesc e vechi şi banal în istoria omenirii. De multe ori până azi, proasta lor trufie i-a făcut pe oameni să se creadă aidoma lui Dumnezeu sau înlocuind pe Dumnezeu”[Victor Pappilian]
    Cat de frumos si intelept suna peste timp,sfatul marelui teolog,Dumitru Staniloae,din a carui lucrare am citat exemplele:” Pentru creştinismul ortodox, cei ce conduc nu conduc pentru plăcerea lor de-a fi stăpâni, iar cei conduşi nu sunt robi ce trăiesc pentru şi mai marea mărire a conducătorilor; cei ce conduc stau în serviciul celor pe care îi conduc; conducerea lor trebuie să fie străbătută de spiritul jertfei; ei îşi dedică talentul şi puterile lor mai mari, fericirii celor mai puţin dotaţi. Cei mai buni nu au nici măcar dreptul de-a se dezinteresa de mulţimile de rând, trăind în turnul lor de fildeş; Dumnezeu i-a înzestrat cu puteri mai mari nu de dragul lor, ci pentru binele întregului grup social. Dacă protestantismul individualist a promovat pe teren politic şi social egoismul şi liberalismul, atât de păgubitor celor slabi,Ortodoxia cuprinde în sine ca indicaţie socială solidarismul celor tari cu cei slabi, ierarhia socială spre binele, în primul rând, al celor slabi pe care trebuie să-i sprijine cineva în lupta cu atâtea adversităţi din partea naturii şi a oamenilor.”
    Spre surprinderea mea,am asistat cu groaza la faptul deloc banal reactualizat, in diferite predici de Parintele nostru Duhovnic,ca cei din interiorul „Ortodocsilor” (aflati intre extremele bolnave, individualism şi despotism – feţe ale aceluiaşi egoism păcătos) care ataca dezlantuit,fara limite,cu cinism,sunt mai rai decat ecumenistii care propovaduiesc panerezia ,intrucat ei nu se mai fac ascultatori ai poruncilor divine,denigrand orice credincios ortodox care a indraznit sa -si expuna ideile,sa sustina ceea ce crede liber in constiinta sa, in adancul inimii,acolo unde lucreaza harul divin.
    „Să ne oprim un moment doar asupra îngâmfării sectare. Cine nu cunoaşte înălţimea de la care priveşte sectarul pe oricine nu e din gruparea lui? Şi cine n-a auzit pe indiferent care sectar afirmând că el înţelege deplin toate tainele dumnezeieşti şi e desăvârşit sub raportul moral, deasupra oricărui păcat? Ce străină ne apare această psihologie comparată cu sincera, cu netrâmbiţata, cu naturala smerenie ortodoxă şi română! Se va fi mai mândrind el românul pe alte terenuri ale vieţii, pentru alte motive, dar pe teren religios, pentru motive de bunătate şi evlavie nu s-a văzut în religiozitatea noastră tradiţională nicio urmă de mândrie. …”
    Dupa cuvintele marelui teolog,cei despre care am vorbit pana acum,se pare ca dezbinand,nu mai apartin romanilor ortodocsi ,”barbati si oameni de isprava”,ci se autocondamna prin „duritate si badaranie” ,devenind peste noapte….SECTARI(ERETICI)….caci a treia categorie numai exista,nu???????.
    *https://nouadreapta.md/wp-content/uploads/2017/07/Doctrina-Pr.-Dumitru-Staniloae-Ortodoxie-si-nationalism.pdf

Scrie un comentariu

Susținut de Asociația Sfinții Mărturisitori din Închisori – Bucovina.