SINODUL TÂLHĂRESC

"Sinodul pan-ortodox" din Creta 16-27 iunie 2016

Întâi pomenește, Doamne, toată episcopia ortodocșilor, pe care dăruiește-o sfintelor Tale biserici întreagă, cinstită, sănătoasă, îndelungată în zile și drept învățând cuvântul adevărului Tău

Ierarhi, Patriarhia Ucrainei, Scrisori

PS Longhin: Mesaj de îngrijorare despre pericolul trădării care vine din Creta. „Să păstrați în curăție adevărata Credință Ortodoxă”

Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl, și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi, cu toți.

Te îmbrățișez întru Hristos, iubită Românie, preacuvioși, preacucernici părinți, preacuvioase maici și iubit popor ortodox, în aceste vremuri „ale durerii” și „ale zdrobirii sufletești” atât de tulburătoare pentru Sfânta noastră Ortodoxie. Mai întâi de toate aș vrea să mulțumesc tuturor celor ce mai doresc să facă ceva pentru Sfânta noastră Credință Ortodoxă singura mântuitoare, pe care ne-a lăsat-o Mântuitorul nostru Iisus Hristos, una Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică. Aceasta este Biserica, ce nici porțile iadului nu o vor sfărâma și al cărei cap este Domnul nostru Iisus Hristos. Alte biserici nu mai recunoaștem, pentru că sunt rupturi și erezii, grupări drăcești, care de-a lungul vremurilor au luptat și luptă împotriva adevăratei credințe și împotriva lui Dumnezeu, ca să atragă cât mai mult popor spre pierzare și spre iad.

Dragi ortodocși, dacă vom pierde curăția Sfintei Ortodoxii, noi îl vom pierde pe Sfântul Duh, care este în Biserica noastră, iar asta înseamnă că vom pieri.

De la începutul veacurilor au fost lupte și loviri contra Bisericii adevărate a lui Hristos. De mii de ani s-au străduit să dărâme Biserica Lui, dar a rămas nevătămată, pentru că Hristos a fost, este și va fi Conducătorul Ei, având oameni Sfinți ai Sfintei noastre Biserici Ortodoxe, care au stat de strajă și au păstrat Dogmele, Canoanele și Sfânta Tradiție a credinței noastre ortodoxe. Însă astăzi stăm în fața unui mare pericol de a deveni vânzători și trădători de Dumnezeu și Adevăr. De aceea vă spunem cu durere în suflet, că a venit vremea mărturisirii de a apăra Sfântul Adevăr a scumpei noastre Ortodoxii.

Știm că Biserica lui Hristos a fost întemeiată în ziua Cincizecimii și de atunci până astăzi este condusă de Duhul Sfânt. Ceea ce este de mirare, este că în aceeași perioadă a Cincizecimii Întâistătătorii Bisericii, plecați acum în Creta, doresc să „dez-întemeieze” Adevărul lui Hristos și să-i dea chipul lumii acesteia, adică să o „dez-bisericească”. Ei apoi doresc să „îmblânzească și să domesticească” Evanghelia lui Hristos, „dată sfinților o dată pentru totdeauna”. (Iuda 1,3) Acum, în aceste vremuri, noi ca oameni vrem să devenim conducătorii acestei Biserici. Nu s-a pomenit niciodată ca un singur ierarh al Bisericii Ortodoxe să ia hotărârea pentru întreaga Biserică cu un singur vot și dacă totuși acest Sinod se numește Panortodox, atunci unde este deplinătatea Bisericii?

În primul rând considerăm că denumirea de Sinod Panortodox este neortodoxă, eretică, deoarece Panortodox înseamnă a tot ce este ortodox. De asemenea, Sinodul nu poate fi numit Panortodox, deoarece cele mai multe Biserici nu sunt de acord și nu iau parte la acest Sinod înșelător. Cum se poate numi un Sinod Panortodox fără deplinătatea întregii Biserici? Întrucât nu toți arhiereii sunt invitați să participe, ci doar câțiva desemnați. Cum poate un Întâistătător să convoace un Sinod în numele Episcopatului și să ia decizia fără participarea și acordul arhiereilor? În Biserica Ortodoxă toți episcopii sunt egali. Conform acestui așa-zis regulament, patriarhii sunt mai mari decât ceilalți episcopi, devenind papi și cardinali catolici. Primejdia foarte mare în această situație este catolicizarea, alunecarea spre papalitate a Bisericii Ortodoxe și de a îmbrățișa orice erezie. Se încalcă condițiile fundamentale ale unui Sinod și anume libertatea de a participa la el, pentru că nu votează toți arhiereii din Sinod, ci doar bisericile autocefale prin Întâistătătorii lor, ceea ce contravine eclesiologiei ortodoxe și dreptului Canonic Ortodox.

Din câte știm nu ar fi fost nicio urgență de a convoca un Sinod în Biserica Ortodoxă, neavând probleme urgente, pentru că ne bazăm pe cele șapte Sinoade Ecumenice. Acest Sinod al fărădelegii, viclean și tâlhăresc se adună doar pentru erezia ecumenismului, de a distruge Sfânta noastră Ortodoxie, Dogmele, Canoanele și Tradiția ei, și a tuturor Sfinților Părinți care au mărturisit chiar cu prețul vieții lor curăția Credinței Ortodoxe.

Nu ar trebui nimeni să ne convingă că tot ce se face acum este bun pentru vremurile și modernismul lumii de astăzi, căci noi avem Canoanele, Dogmele și Învățăturile Sfinților Părinți ai Bisericii noastre dreptmăritoare. Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne ajute să rămânem statornici, să nu ne vindem și să nu trădăm Ortodoxia.

Acum când se desfășoară așa numitul Sinod Panortodox, care l-au lucrat în ascuns cu minciuni și viclenii spre a aduce această amăgire peste toată lumea ortodoxă, credem că stăpânul acestui Sinod este tatăl minciunii, diavolul, pentru aceasta nu îl vom recunoaște, ci vom rămâne statornici în Sfânta noastră Biserică Dreptmăritoare, în învățătura sănătoasă și credința ce a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna. (Iuda 1,3)

Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o, să fie anatemă! (Galateni 1,8).

Noi recunoaștem o singură Credință Ortodoxă mântuitoare, și tot ce s-a rupt din ea sunt erezii. Acest Sinod și ecumenismul este o capcană pentru ortodocși. Nu putem spune că acestea sunt vremurile de pe urmă dar sunt unele semne care ne arată pericolul în care putem cădeadacă nu vom lua în considerație profețiile și învățăturile Sfinților Părinți.

Sfântul Cucșa al Odesei (1875-1964) a făcut următoarea profeție „Nu peste mult timp va avea loc Sinodul Ecumenic numit „SFÂNT”. Acest sinod va fi cel de-al optulea, fiind o adunătură de necredincioși. În cadrul lui toate credințele se vor uni în una. Posturile vor fi anulate, călugăria anulată, călugărilor și episcopilor li se va permite să se căsătorească, iar preoților, să se recăsătorească. Noi însă nu trebuie să acceptăm aceste schimbări.

Sfântul Efrem Sirul spune: „Vai acelora care se întinează cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeieștile Scripturi! Vai de câți murdăresc Sfânta Credință cu eresuri sau încheie vreo înțelegere cu ereticii”

Sfântul Paisie de la Neamț (1794): „Oare ereticii sunt râmlenii (romano-catolicii) cu al lor papă? Bine știu că vei zice că sunt eretici. Și de vreme ce sunt eretici, precum și cu adevărat sunt, atunci Sfânta noastră Biserică îi afurisește pe dânșii. Și pe care Sfânta Biserică îi afurisește, și eu, împreună cu Biserica, fiul ei fiind, îi afurisesc.”

Sfântul Ioan de Kronstadt (1908): „Care dintre ortodocși nu ar dori unirea cu toți catolicii sau luteranii și să fie una cu ei în Hristos, o singură Biserică, o singură obște a celor credincioși! Care însă din aceste zise biserici, mai ales dintre întâistătătorii numiți papi, patriarhi, mitropoliți, arhiepiscopi și episcopi, xiondzi sau pateri se va învoi să se lepede de rătăcirile sale? Niciunul. Iar noi nu putem să ne învoim la învățătura lor eretică fără să aducem vătămare mântuirii sufletului nostru. Oare se pot uni cele de ne unit – minciuna cu adevărul?”

Preacuvioșiile voastre, preacucernici părinți, cuvioase măicuțe, vă rog și vă îndemn: să păstrați în curăție adevărata Credință Ortodoxă cu tot ceea ce am primit de la Mântuitorul Hristos prin Sfinții Apostoli, Sfinții Părinți și cele șapte Sinoade Ecumenice netrădând Adevărul, chiar dacă va trebui să suferim mult, ori va trebui să plătim, chiar cu prețul vieții noastre. Nu avem de pierdut, ci numai de câștigat dacă vom rămâne credincioși Domnului până la sfârșit.

Iubită țara noastră, România, deoarece am fost despărțiți unii de alții trupește, sufletește rămânem legați unii de alții. Așa v-am cunoscut, țară creștină Ortodoxă și așa să rămâneți, cei care ați fost botezați în cristelniță Ortodoxă, mângâiați și legănați în leagănul Ortodoxiei și pe un pământ sfânt unde au suferit atâția martiri și sfinți din toate veacurile și mai ales în anii grei de ateism și comunism. Unde au suferit mii de martiri în chin, bătăi, închisori și mucenicie, omorându-le trupurile, dar nu au putut să le omoare credința și sufletele lor. Privind la sfârșitul lor de viețuire le vom urma credința.

Aceasta este durerea mărturisirii noastre din vremea de astăzi, pe care dorim să ne-o asculte Întâistătătorii noștri nu ca o răzbunare și o schismă în Biserica Noastră, ci pentru că vrem să ne păstrăm una singură mântuitoare, credința Ortodoxă. Amin.

Episcopul Longhin- Mănăstirea Bănceni

sursa

  1. octoviv

    Care știți limba greacă traduceți acest articol în limba română:
    ”Η Αγία Σύνοδος θα είναι η μεγαλύτερη συγκέντρωση της Ορθόδοξης Εκκλησίας” (interviu dat de Ιωάννης Χρυσαυγής romfea.gr în care spune lucruri kakodoxe și despre papistași):

    Συνέντευξη στο Πρακτορείο Εκκλησιαστικών Ειδήσεων ROMFEA.GR παραχώρησε ο π. Ιωάννης Χρυσαυγής, αρχιδιάκονος του Οικουμενικού Θρόνου και κληρικός της Ιεράς Αρχιεπισκοπής Αμερικής.

    Να αναφερθεί ότι ο π. Ιωάννης υπηρετεί ως διευθυντής του Γραφείου Τύπου του Οικουμενικού Πατριαρχείου για την Αγία και Μεγάλη Σύνοδο.

    Η ΣΥΝΕΝΤΕΥΞΗ ΕΧΕΙ ΩΣ ΕΞΗΣ:

    Πατέρα Ιωάννη πως σχολιάζετε την πρόσφατη απόφαση της Ρωσικής Εκκλησίας να μην συμμετάσχει στην Αγία Σύνοδο;

    Σέβομαι την απόφαση εκ μέρους της Εκκλησίας της Ρωσίας να μην έρθει.

    Επίσης όμως γνωρίζω, ότι πολλές από τις εκκλησίες που συμμετέχουν έχουν εκφράσει την αίσθηση του πόνου – όχι μόνο για την απουσία της Εκκλησίας της Ρωσίας, αλλά και για τις υπόλιπες εκκλησίες που άλλαξαν γνώμη.

    Δεν είναι λιγότερο επώδυνο, ότι μια μικρή εκκλησία, όπως η Βουλγαρία ή η Γεωργία δεν θα παραστεί στην Σύνοδο, από ότι μια μεγαλύτερη εκκλησία, όπως η Αντιόχεια και η Ρωσία.

    Η αριθμητική διαφορά, το μέγεθος και η δύναμη, δεν είχανε ποτέ σημασία για την Ορθόδοξη Εκκλησία.

    Την ίδια όμως στιγμή, οι εκκλησίες που έχουν ήδη αποστείλει τους εκπροσώπους στην Κρήτη (οι οποίοι εργάζονται σκληρά για την επικείμενη Σύνοδο), και ετοιμάζονται για να στείλουν αύριο τις επίσημες αντιπροσωπείες τους, αισθάνονται πολύ συγκεχημένες με την όλη κατάσταση.

    Δεν είμαι σε θέση να κρίνω τα εσωτερικά ζητήματα και προβλήματα των επιμέρους εκκλησιών, ούτε τον λόγο για τον οποίο μερικές εκκλησίες επέλεξαν να αλλάξουν γνώμη — ενώ είχανε δώσει τον λόγο τους — ότι θα συμμετάσχουν στην Σύνοδο.

    Είμαι βέβαιος, ότι οι Εκκλησίες της Ρωσίας, της Βουλγαρίας και της Γεωργίας θα πρέπει να δυσκολευτήκανε να λάβουν αυτήν την απόφασή. Θα ήταν βέβαια καλό να είχανε σεβαστεί τη σκληρή δουλειά, τους πόρους και τις δαπάνες των υπολοίπων Εκκλησίων, που στην πλειοψηφία τους, κράτησαν τον λόγο τους και βρίσκονται ήδη στην Κρήτη.

    Παρά ταύτα, εμείς δεν πρέπει να χάσουμε επαφή με τον απώτερο στόχο της Συνόδου, δηλαδή την ενότητα, η οποία είναι μια αργή και δύσκολη διαδικασία.

    Και πρέπει να θυμόμαστε ότι η ενότητα είναι πάντα ο στόχος, και όχι ένα σημείο εκκίνησης. Η ενότητα είναι το τέλος και όχι η αρχή.

    Η ενότητα πάντα πληρούται και συμπληρώνεται από το Άγιο Πνεύμα, το οποίο „συμπληρώνει, ότι λείπει.”

    Καμία Σύνοδος δεν συνεδριάζει ποτέ απλώς για να γιορτάσει την ενότητα. Αντιθέτως, κάθε Σύνοδος που έχει συνέλθει στο παρελθόν, έχει συγκληθεί ακριβώς για να επιφέρει μεγαλύτερη ενότητα, καθώς υπήρχε κάποιο πρόβλημα (είτε θεολογικό, είτε κανονικό/διοικητικό).

    Μάλιστα, οι περισσότεροι Σύνοδοι, διαχρονικά, είχανε όντως συγκληθεί για την επίλυση διοικητικών και όχι δογματικών προβλημάτων.

    Τώρα που δεν θα συμμετέχουν όλες οι εκκλησίες θα είναι έγκυρες οι αποφάσεις; Αφού σύμφωνα με την λογική του Κανονισμού η έλλειψη της συμφώνου γνώμης έστω και μιας εκκλησίας αποτελεί απόλυτο κώλυμα για τη σύγκληση της Συνόδου.

    Πουθενά στον Κανονισμό δεν λέει ότι η απουσία μιας εκκλησίας επηρεάζει την σύγκληση της Συνόδου.

    Είναι πολύ σημαντικό να αναφερόμαστε με ακρίβεια στα επίσημα έγγραφα.

    Οι κανονισμοί λένε, ότι η Αγία και Μεγάλη Σύνοδος μπορεί να συγκληθεί από τον Παναγιώτατο με τη συναίνεση όλων των Ορθοδόξων Εκκλησιών, το οποίο είναι ακριβώς αυτό που συνέβη στη Γενεύη τον περασμένο Ιανουάριο, όταν όλες οι Ορθόδοξες Εκκλησίες ήσαν παρόντες στη Σύναξη των Προκαθημένων και επανέλαβαν, επαναβεβαίωσαν, καί συναποφασίσανε την σύγκληση της Συνόδου κατά την επερχόμενη Εορτή της Πεντηκοστής.

    Είμαι επίσης προβληματισμένος για τον τρόπο που οι άνθρωποι αναφέρονται στην έννοια της ομοφωνίας.

    Δεν υπάρχει καμία αναφορά στους κανονισμούς σχετικά με την ακυρότητα μιας Συνόδου ή των αποφάσεών της, στην περίπτωση που κάποια εκκλησία δεν μπορεί να παραβρεθεί σε αυτή.

    Στην πραγματικότητα, όταν κάποια εκκλησία προσπάθησε στην ίδια σύναξη να συμπεριλάβει αυτό το είδος της γλώσσας στους κανονισμούς, δέχθηκε την συντριπτική απόρριψη από όλες τις εκκλησίες, συμπεριλαμβανομένης και της Ρωσίας.

    Η Αγία και Μεγάλη Σύνοδος μπορεί ακόμη να μην έχει απαρτία, αλλά θεωρώ ότι είναι πολύ δύσκολο να μην την αποκαλούμε „Πανορθόδοξη”, διότι στην συγκεκριμένη περίπτωση έχει προηγηθεί Πανορθόδοξη απόφαση για την σύγκληση της Συνόδου και συναίνεση των Εκκλησιών για την συμμετοχή τους σε αυτή.

    Δυστυχώς όμως, για κάποιο λόγο, μερικές εκκλησίες αποφάσισαν την τελευταία στιγμή ότι δεν μπορούν να παραστούν.

    Ωστόσο, αυτό δεν αλλάζει το κύρος της Συνόδου και των αποφάσεών της.

    Επιπλέον, η Σύνοδος είναι σίγουρα μια «Μεγάλη Σύνοδος,» διότι είναι αναμφίβολα πιο επίσημη από οποιαδήποτε ξεχωριστή τοπική Σύνοδο.

    Ειλικρινά, αδυνατώ να καταλάβω πως κάποιοι πανικοβάλονται, όταν ακούνε για τη δεσμευτική φύση της Συνόδου και των αποφάσεών της.

    Πού είναι η εμπιστοσύνη στην ηγέτες της Εκκλησίας μας; Την ίδια στιγμή, ωφείλουμε να αντιληφθούμε, ότι στην εκκλησία υπάρχει πάντα μια διαδικασία αποδοχής των αποφάσεων μιας Συνόδου, όπως ακριβώς υπήρξε και για κάθε Σύνοδο στην ιστορία — συμπεριλαμβανομένων και των Οικουμενικών Συνόδων.

    Όμως, η θεώρηση, ότι οι αποφάσεις μιας Συνόδου είναι άκυρες, επειδή κάποιες εκκλησίες δεν παρέστησαν, στερείται κάθε εκκλησιολογικής, θεολογικής και ακόμη και λογικής βάσης.

    Υπήρξαν πολλές Σύνοδοι κατά τη διάρκεια των τελευταίων αιώνων, στις οποίες παρίσταντο πολύ λίγες εκκλησίες, και όμως κανείς δεν αμφισβήτησε ποτέ την εγκυρότητά τους.

    Για παράδειγμα, η Εκκλησία της Ρωσίας δεν παρέστη στην περίφημη Σύνοδο του 1872, η οποία καταδίκασε τον εθνοφυλετισμό, αλλά θα ήθελα να ελπίζω ότι οι αποφάσεις της θεωρούνται δεσμευτικές για τη Μόσχα σήμερα, ακριβώς όπως είναι δεσμευτικές γιά όσες εκκλησίες παρέστησαν.

    Πολλοί λένε πως τι νόημα έχει να συζητηθεί η ενότητα μεταξύ όλων των Χριστιανών (καθολικών κλπ) όταν την ίδια στιγμή διασπάται η ενότητα των Ορθοδόξων;

    Είναι εύκολο να παίζει κανείς με τις λέξεις.

    Αλλά πώς θα μπορούσε να διασπάσθει η ενότητα μέσω της συγκεκριμένης προσπάθειας για περαιτέρω ενότητα μεταξύ των εκκλησιών;

    Η ενότητα μπορεί να σπάσει μόνο με την αποχή από αυτήν την προσπάθεια.

    Κύριε, Πολυγένη, η συνοδικότητα και η ομοφωνία είναι αδιευθέτητες πραγματικότητες.

    Ο αυταρχισμός είναι πιθανώς μια πολύ απλούστερη διαδικασία. Όμως, δεν είναι η Ορθόδοξος οδός ή μέθοδος.

    Αν ο Οικουμενικός Πατριάρχης είχε στην πραγματικότητα — ή φιλοδοξούσε να αποκτήσει, όπως τον κατηγορούν — την εξουσία που μερικές εκκλησίες αποδίδουν σε αυτόν, πιθανότατα να μην βρισκόμαστε σε αυτήν την κατάσταση.

    Δεν αποτελεί έκπληξη ότι η Ρωμαιοκαθολική Εκκλησία εμφανίζεται πιο ενωμένη από εμάς.

    Πέρα από τη Δυτική αντίληψη του νόμου και της τάξης, που είναι συχνά απούσα στους κύκλους μας, υπάρχει επίσης μια κάθετη αίσθηση της εξουσίας και της λήψης αποφάσεων στη Ρωμαιοκαθολική Εκκλησία.

    Αυτό δεν αποτελούσε ποτέ μέρος της Ορθόδοξης παράδοσης και πράξης.

    Παρ ‘όλα αυτά, και εμείς σίγουρα έχουμε μια τάξη και ιεραρχία στην Ορθόδοξη Εκκλησία, ακόμα και αν κάποιοι αρνούνται να την δεχτούν για ένα ή τον άλλο λόγο.

    Και αυτή είναι η ομορφιά της Ορθοδοξίας — ότι ακόμη και στις στιγμές διάσπασης και αδυναμίας μας, είμαστε ενωμένοι.

    Ίσως θα μπορούσαμε να το δούμε με αυτόν τον τρόπο.

    Ότι δηλαδή, αυτό είναι το πρώτο βήμα των εκκλησιών μας προς συνοδικότητα μετά από περισσότερα από 1000 χρόνια!

    Συνεπώς, είναι πολύ φυσικό η όλη διαδικασία να φαίνεται πολύ αδέξια. Αλλά για μένα, αυτό είναι, επίσης, το μεγαλείο, η ομορφιά του γεγονότος!

    Είναι σαν να παρακολουθούμε κάποιον να κάνει τα πρώτα του βήματα: μπορούμε να χαμογελάσουμε από αμηχανία, αλλά εξακολουθούμε να θαυμάζουμε το θάρρος και την αποφασιστικότητά της προσπάθειας.

    Πιστεύετε, ότι υπήρχε κάποιο σχέδιο από τις Εκκλησίες ώστε να μην πετύχει η Σύνοδος;

    Θα ήταν σίγουρα ένα μεγάλο σκάνδαλο για όλους αν αυτό ήταν αλήθεια. Ποτέ δεν θα ήθελα να το πίστεψω αυτό.

    Ίσως άλλοι να γνωρίζουν καλλίτερα. Αλλά είμαι πραγματικά έκπληκτος με τον τρόπο που ορισμένοι μιλούν για γεγονότα σχετικά με την διαδικασία προς την Αγία και Μεγάλη Σύνοδος.

    Για παράδειγμα, σε πρόσφατη συνέντευξή του μαζί σας και σε άλλες συνεντεύξεις του αλλού, αναρωτιέμαι αν ο Μητροπολίτης Ιλαρίωνας αναφέρεται στις ίδιες προσυνοδικές συνεδριάσεις που έχω παρακολουθήσει και εγώ.

    Αυτό που περιγράφει, φαίνεται να είναι πολύ μακριά από την πραγματικότητα που παρατήρησα εγώ.

    Για παράδειγμα, ο ίδιος καταγγέλλει, ότι πολλές θέσεις της Εκκλησίας της Ρωσίας δεν έγιναν δεκτές – ή ακόμα απορρίφθηκαν κατηγορηματικά – και δεν συμπεριλήφθηκαν στα έγγραφα ή στις αποφάσεις (των προ-συνοδικών συνεδριάσεων).

    Θα ήθελα να δηλώσω, ειλικρινά, ότι οι θέσεις καμιάς άλλης Εκκλησίας, δεν έγιναν δεκτές τόσο γενναιόδωρα από τις άλλες εκκλησίες (συχνά υπό μεγάλη πίεση) όσο εκείνες της Εκκλησίας της Ρωσίας.

    Καμιάς άλλης Εκκλησίας οι θέσεις, ακόμη και ακριβείς λέξεις, δεν αντανακλώνται τόσο στις αποφάσεις όσο και τα έγγραφα, πέραν της Εκκλησίας της Ρωσίας.

    Μάλιστα, θυμάμαι ότι κάθε φορά που μια Εκκλησία διαφωνούσε, η απάντηση της Ρωσικής αντιπροσωπείας ήταν να απειλήσει να μην υπογράψει το κείμενο.

    Αυτό το είδος συμπεριφοράς δεν μπορεί να χαρακτηριστεί ούτε ως ομοφωνία ούτε ως κοινή λογική.

    Αν υπάρχει μία Εκκλησία στον κόσμο που μπορεί να ισχυριστεί ότι έχει- συχνά επίμονα και μερικές φορές κουραστικά -διαμορφώσει τις αποφάσεις και τα κείμενα, αυτή είναι η Εκκλησία της Ρωσίας.

    Έτσι έρχεται πραγματικά ως έκπληξη, ακόμα και σοκ να ακούει κανείς αυτές τις διαμαρτυρίες.

    Πιθανώς να μην υπάρχει καμία άλλη Εκκλησία στον κόσμο που θα έπρεπε να διαμαρτυρηθεί για τα έγγραφα.

    Κοιτάξτε, είναι αλήθεια — όπως ισχυρίζεται πάλι ο Μητροπολίτης Ιλαρίων — ότι η ενότητα δεν μπορεί να επιβληθεί.

    Ωστόσο, η ενότητα δεν είναι, επίσης, το μονοπώλιο όσων έχουν αλλάξει – ξαφνικά και κυριολεκτικά την ύστατη στιγμή- την γνώμη τους και τώρα δεν θέλουν να συμμετάσχουν στην Σύνοδο.

    Η ενότητα σίγουρα δεν μπορεί ποτέ να επιβληθεί με την αποχή ή την απομόνωση.

    Φυσικά, οι Εκκλησίες είναι ελεύθερες και ανεξάρτητες στις αποφάσεις τους.

    Αλλά η ανεξαρτησία δεν μπορεί ποτέ να είναι εις βάρος της ενότητας.

    Και η κρίσιμη διαφορά εδώ είναι, ότι κάθε Εκκλησία, χωρίς εξαίρεση, συμφώνησε να συγκληθεί η Αγία και Μεγάλη Σύνοδος και να συμμετάσχει σε αυτή.

    Είναι, ως εκ τούτου, άδικοι και εσφαλμένοι -ακόμη και παραπλανητικοί, και σχεδόν δόλιοι -οι ισχυρισμοί, ότι «μία εκκλησία αποχωρεί μετά την άλλη.”

    Στην πραγματικότητα, η μια Εκκλησία μετά την άλλη έχει επιβεβαιώσει ότι θα παραστεί, παρά τα προβλήματα και τις προκλήσεις.

    Και δεν θα είναι μόνο “οι Ελληνικές Εκκλησίες,” όπως συχνά προβάλλεται σε ορισμένους κύκλους, με τρόπο προκλητικό και σκανδαλοθηρικό.

    Γιατί οι άνθρωποι δεν θυμούνται και δεν τονίζουν την παρουσία, την δέσμευση και την προσήλωση των Εκκλησιών της Πολωνίας, Σερβίας, Αλβανίας, Ρουμανίας, καθώς και της Τσεχίας-Σλοβακίας;

    Δεν νομίζω ότι υπάρχει „σκευωρία”, όπως λέτε. Αλλά η ερώτησή μου είναι η εξής: Πώς θα μπορούσατε εσείς ή κάποιος άλλος να εξηγήσει το γεγονός, ότι ορισμένες εκκλησίες αποφάσισαν την τελευταία στιγμή να μην παραστούν;

    Στην περίπτωση της Εκκλησίας της Ρωσίας, αυτό ήταν κυριολεκτικά 48 ώρες πριν από την Σύναξη των Προκαθημένων;

    Σε απλή γλώσσα που οι πιστοί μας μπορούν να κατανοήσουν και θα περίμενε κανείς από τους ηγέτες τους να χρησιμοποιήσουν: Πώς μπορούν οι άνθρωποι να μην τιμούν, τον μόλις πριν ολίγων μηνών, λόγο τους, υπόσχεσή τους, και υπογραφή τους;

    Αν οι άνθρωποι μόνο γνώριζαν, πόσες υπογραφές έχουνε βάλει όλες οι Εκκλησίες, χωρίς εξαίρεση, στην μια απόφαση μετά την άλλη, στο ένα έγγραφο μετά το άλλο, και στη μια μετάφραση μετά την άλλη — αναφέρομαι, κυριολεκτικά σε εκατοντάδες υπογραφές από κάθε Εκκλησία σε κείμενα σχετικά με τα έγγραφα και τις αποφάσεις της Αγίας και Μεγάλης Συνόδου — θα σκανδαλίζονταν, και το βρίσκω πολύ δύσκολο να κατανοήσουμε πώς κάποια Εκκλησια μπορεί να αλλάξει γνώμη την τελευταία στιγμή!

    Εν πάσει περιπτώσει, η Αγία και Μεγάλη Σύνοδος θα είναι η μεγαλύτερη και αντιπροσωπευτικότερη συγκέντρωση της Ορθόδοξης Εκκλησίας μετά από πάνω από 1,000 χρόνια — που συγκαλείται μετά από Πανορθόδοξη απόφαση και συναίνεση.

    Είμαι ευτυχής που βλέπω, ότι η Εκκλησία της Ρωσίας απηύθυνε έκκληση στη γενναιοδωρία και την διάκριση του Οικουμενικού Πατριάρχη.

    Δεν έχω δει ποτέ κανέναν πιο υπομονετικό από τον Παναγιώτατο, σε όλη αυτή τη διαδικασία.

    Με αίσθημα ταπείνωσης λοιπόν παρακολουθώ τόσες πολλές από τις Ορθόδοξες Εκκλησίες να βρίσκονται ήδη στην Κρήτη, ανταποκρινόμενες με φιλανθρωπία και γενναιοδωρία στο κάλεσμα του Αγίου Πνεύματος για ενότητα.

    tradus cu google translate:

    Interviu Agenția de știri Biserica ROMFEA.GR a dat Pr John Zori de aur, arhidiacon al tronului și Ecumenic preot al Arhiepiscopiei Americii.

    Indică faptul că Părintele John servește în calitate de director al Biroului de Presă al Patriarhiei Ecumenice a Sfântului Sinod.

    INTERVIU este următoarea:

    comment Părintele John că recenta decizie a Bisericii Ruse să nu participe la Sfântul Sinod?

    Eu respect decizia de către Biserica Rusă nu vine.

    Dar eu, de asemenea, știu că multe dintre bisericile implicate au exprimat sentimentul de durere – nu numai pentru absența Bisericii Ruse, dar, de asemenea, pentru ypolipes biserici au schimbat mintea lor.

    Nu mai puțin dureros, că o biserică mică, cum ar fi Bulgaria sau Georgia nu va participa la summit-ul, decât o biserică mai mare, cum ar fi Antiohia și Rusia.

    Numeric diferență, mărimea și puterea, niciodată nu a avut o semnificație pentru Biserica Ortodoxă.

    În același timp, bisericile care au trimis deja reprezentanții lor în Creta (care muncesc din greu pentru viitoarea întâlnire) și pregătirea pentru mâine să trimită delegații oficiale simt foarte sygkechimenes cu întreaga situație.

    Eu nu sunt în măsură să judece problemele interne și problemele bisericilor individuale, și nici de ce unele biserici au ales să schimbe mintea lor – și le-au dat cuvântul lor – care vor participa la summit-ul.

    Sunt sigur că Bisericile din Rusia, Bulgaria si Georgia ar trebui să ia cu ușurință această decizie. S-ar fi avut cu siguranță bine să respecte munca grea, resursele și costurile altor biserici, care, în majoritatea lor, au ținut de cuvânt și se află deja în Creta.

    Cu toate acestea, nu trebuie să ne pierdem contactul cu scopul final al Summit-ului, și anume unitatea, care este un proces lent și dificil.

    Și, trebuie să ne amintim că unitatea este întotdeauna scopul, nu este un punct de plecare. Unitatea este sfârșitul, mai degrabă decât la început.

    Unitate întotdeauna mulțumiți și umplut de Duhul Sfânt, care „complemente, care lipseste.”

    Nici unul Sinod nu se intalnesc doar pentru a sărbători unitatea. In schimb, fiecare sesiune care sa întâlnit în trecut, tocmai convocat pentru a aduce o mai mare unitate, așa cum a existat o problemă (dacă teologică sau normal / administrativ).

    Intr-adevar, cele mai multe sesiuni, în timp, a convocat de fapt, pentru a rezolva problemele administrative și nu dogmatic.

    Acum , că nu este de a implica toate bisericile vor fi decizii valabile? Deoarece , în conformitate cu logica Regulamentului de lipsa de aviz conform chiar și o biserică este un obstacol absolut pentru convocarea Summit – ului.

    Nicăieri în regulamentul nu spune că absența unei biserici afectează convocarea Summit-ului.

    Este foarte important să se facă referire tocmai la documentele oficiale.

    Reglementarile spun ca Sfantul Sinod poate fi numit de către Sfinția cu acordul tuturor Bisericilor Ortodoxe, care este exact ceea ce sa întâmplat la Geneva în luna ianuarie, când toate Bisericile ortodoxe prezente la Soborul întâistătătorii și a reiterat , a reafirmat, și au decis de comun acord să convoace Summit-ul de la Sărbătoarea viitoare a Cincizecimii.

    Sunt, de asemenea, nedumerit cu privire la modul în care oamenii se referă la conceptul de unanimitate.

    Nu există nici o mențiune în reglementările privind nulitatea unei sesiuni sau a deciziilor sale, în cazul în care o biserică nu poate participa la ea.

    De fapt, atunci când unele biserici au încercat același ansamblu pentru a include acest tip de limbaj în regulamente, a fost respingerea copleșitoare de către toate bisericile, inclusiv Rusia.

    Sfântul Sinod nu poate avea chiar un cvorum, dar nu-l mi se pare foarte greu să-l numesc „Pan”, pentru că, în acest caz, a precedat decizia ortodoxă de a convoca adunarea și consimțământul Bisericilor pentru participarea lor.

    Din nefericire, pentru un motiv oarecare, unele biserici au decis în ultimul moment că nu pot participa.

    Cu toate acestea, acest lucru nu schimbă valabilitatea reuniunii și deciziile sale.

    Mai mult decât atât, Sinodul este cu siguranță un „Marele Sinod”, pentru că este, fără îndoială, mai formal decât orice sinod local separat.

    Sincer, nu pot să înțeleg cum unii oameni de panică atunci când aud despre caracterul obligatoriu al Sinodului și deciziile sale.

    În cazul în care este încrederea în liderii Bisericii noastre? În același timp, a trebuit să ne dăm seama că biserica este întotdeauna un proces de acceptare a unei decizii de Sinod, la fel cum a fost pentru fiecare sinod în istorie – inclusiv Sinoadele Ecumenice.

    Dar punctul de vedere, că o decizii Sinodului nu sunt valabile, deoarece unele biserici nu erau prezente, îi lipsește logica eclesiologic, teologică și chiar de bază.

    Au existat mai multe întâlniri în cursul ultimelor secole întâlnirile au participat foarte puține biserici, și totuși nimeni nu a pus sub semnul întrebării vreodată validitatea lor.

    De exemplu, Biserica din Rusia au participat la celebrul Sinodul din 1872, care a condamnat ethnofyletismo, dar sper că deciziile sunt considerate obligatorii pentru Moscova astăzi, la fel cum este obligatorie pentru acele biserici la care a participat.

    Mulți spun că ceea ce este punctul de a discuta despre unitatea tuturor creștinilor (catolici etc.) , atunci când, în același timp , unitatea Ortodoxiei rupt?

    Este ușor să se joace cu cuvintele.

    Dar, cum ar putea fragmenta unitatea prin acest efort de a promova unitatea între biserici?

    Modulul poate fi rupt numai prin abținerea de la acest efort.

    D-le, Polygeni synodicity și unanimitatea este realitatea nedecontate.

    Autoritarismul este, probabil, un proces mult mai simplu. Dar nu este calea ortodoxă sau metoda.

    În cazul în care Patriarhul Ecumenic a avut de fapt – sau aspirau să dobândească, în calitate de vina – puterea pe care unele biserici dau la el, probabil că nu ne aflăm în această situație.

    Nu este surprinzator, Biserica Catolică pare a fi mai ne-a unit.

    Dincolo de noțiunea occidentală de drept și ordinea, care este adesea absentă în cercurile noastre, există, de asemenea, un sentiment vertical de putere și de luare a deciziilor în Biserica Romano-Catolică.

    Asta nu a făcut parte din tradiția și practica ortodoxă.

    Cu toate acestea, avem cu siguranță o ierarhie de clasă și Biserica Ortodoxă, chiar dacă unii refuză să-l accepte dintr-un motiv sau altul.

    Și asta e frumusețea Ortodoxiei – că, chiar și în diviziunea și slăbiciunea noastră momente, suntem uniți.

    Poate am putea să-l văd în acest fel.

    Cu alte cuvinte, acesta este primul pas al bisericilor noastre la synodicity după mai mult de 1000 de ani!

    Este foarte firesc ca întregul proces par foarte greoaie. Dar pentru mine, aceasta este, de asemenea, măreția, frumusețea evenimentului!

    Este ca și cum uitam pe cineva să facă primii pași: putem zâmbi de jenă, dar încă admira curajul și determinarea efortului.

    Credeți că a existat un model de biserici care nu ating Sinodul?

    A fost cu siguranță un mare scandal pentru toată lumea, dacă acest lucru a fost adevărat. Nu va dori să-l creadă.

    Poate că alții știu mai bine. Dar sunt foarte surprins de modul în care unii vorbesc despre evenimentele de pe procesul Sfântului Sinod.

    De exemplu, într-un interviu recent cu tine în alte interviuri în altă parte, mă întreb dacă Episcopul Hilarion se referă la aceleași întâlnirile Presinodale am participat prea.

    Ceea ce descrie pare a fi foarte departe de realitate pe care am observat.

    De exemplu, el se plânge de faptul că multe poziții ale Bisericii Ruse nu au fost acceptate – sau chiar respins categoric – și care nu sunt incluse în documentele sau deciziile (întruniri preconciliară).

    Aș spune, sincer, că pozițiile oricărei alte Biserici, nu a fost acceptată atât de generos din alte biserici (de multe ori sub presiune ridicată) ca și cele ale Bisericii Rusiei.

    Nu există alte poziții ale Bisericii, inclusiv cuvintele exacte, nu sunt reflectate atât în ​​deciziile și documentele, în plus față de Biserica Rusiei.

    De fapt, îmi amintesc că de fiecare dată când o Biserică nu sunt de acord, răspunsul delegației ruse a fost în pericol de a nu semna textul.

    Acest tip de comportament nu poate fi descrisă fie ca un consens, nici un sens la fel de comune.

    În cazul în care există o biserică din lume care poate pretinde că echei- decizii adesea persistente și, uneori plictisitoare și texte are configurația, aceasta este Biserica Rusiei.

    Deci, este într-adevăr vine ca o surpriză, chiar șoc pentru a auzi aceste proteste.

    Probabil că nu există nici o altă Biserică din lume ar fi trebuit sa plâns documentele.

    Uite, este adevărat – așa cum este revendicată de Mitropolitul Ilarion din nou – că unitatea nu poate fi impusă.

    Cu toate acestea, modulul nu este, de asemenea, monopolul celor care s-au schimbat – dintr-o dată și literalmente în ultimul moment, opinia lor, iar acum ei nu doresc să participe la reuniune.

    Modulul nu poate fi niciodată cu siguranță, să fie puse în aplicare abstinenta sau izolare.

    Desigur, bisericile sunt libere și independente în deciziile lor.

    Dar, independența nu poate fi niciodată în detrimentul unității.

    Iar diferența esențială aici este că fiecare Biserică, fără excepție, au fost de acord să se întâlnească Sfântul Sinod și să participe la ea.

    Este, prin urmare, nedrept și greșit, chiar înșelătoare, și aproape înșelătoare s afirmațiile că „o biserică se retrage după altul.”

    De fapt, o biserică după altul a confirmat că va participa, în ciuda problemelor și provocărilor.

    Și acolo va fi doar „Bisericile grecești,” așa cum este deseori privit în unele cercuri, atat de sexy si scandaloase.

    De ce oamenii nu amintesc și nu evidenția prezența, angajamentul și dedicarea Bisericilor din Polonia, Serbia, Albania, România și Republica Cehă și Slovacia?

    Nu cred că există o „conspirație”, așa cum spui tu. Dar, întrebarea mea este: Cum poate tu sau oricine altcineva pentru a explica faptul că unele biserici au decis în ultimul moment să nu participe?

    În cazul Bisericii Rusiei, a fost literalmente 48 de ore înainte de Soborul întâistătătorii?

    Într-un limbaj simplu, pe care credincioșii noștri să poată înțelege și se așteaptă ca liderii lor să folosească: Cum pot oamenii nu onora, în doar câteva luni în urmă, rațiunea lor, promisiunea lor, și semnătura lor?

    Dacă oamenii știau doar câte semnături s-au pus toate Bisericile, fără excepție, într-o decizie după alta, într-un document după altul, și o traducere după alta – vorbind, literalmente sute de semnături din fiecare Biserică în texte ale documentelor și ale deciziilor Sfântul și Marele Sinod – va fi scandalizat, și mi se pare că este foarte dificil de înțeles cum o biserică poate schimba mintea sa în ultimul minut!

    Oricum, Sfântul Sinod va fi cel mai mare și cea mai reprezentativă adunare a Bisericii Ortodoxe, după mai mult de 1000 de ani – convocat printr-o decizie ortodoxă și consimțământ.

    Sunt fericit să văd că Biserica Rusiei a făcut apel la generozitatea și distincția Patriarhului Ecumenic.

    N-am mai văzut pe nimeni mai pacient de la sfințenie, în tot acest proces.

    Cu un sentiment de umilire Deci, mă uit atât de multe dintre Bisericile Ortodoxe sunt deja în Creta, în conformitate cu caritate și generozitate la chemarea Duhului Sfânt pentru unitate.

  2. ELISABETA

    SA NE AJUTE BUNUL DUMNEZEU ! SA NE LUMINEZE MINTEA SI SA NE CALAUZEASCA PASII SPRE DRUMUL CEL BUN !
    DOAMNE AJUTA!

Scrie un comentariu

Susținut de Asociația Sfinții Mărturisitori din Închisori – Bucovina.