SINODUL TÂLHĂRESC

"Sinodul pan-ortodox" din Creta 16-27 iunie 2016

Întâi pomenește, Doamne, toată episcopia ortodocșilor, pe care dăruiește-o sfintelor Tale biserici întreagă, cinstită, sănătoasă, îndelungată în zile și drept învățând cuvântul adevărului Tău

Atitudini, Clerici și mireni, Patriarhia Română, Prigoana

Răspunsul ierom. Tihon la scrisoarea defăimătoare a „starețului” de la Petru Vodă

Preacuvioase părinte stareţ,

Am citit cu tristeţe şi cu jenă profundă răspunsul pe care l-aţi publicat ca urmare a primirii scrisorii prin care vă rugam să onoraţi amintirea şi moştenirea Părintelui Iustin şi să vă implicaţi în mod real în combaterea ereziei ecumeniste, prin întreruperea pomenirii în întreaga mănăstire Petru Vodă şi prin sprijinirea luptei pe care o duce de luni de zile Schitul “Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Rădeni, întemeiat tot cu binecuvântarea iubitului nostru Părinte, pentru a duce mai departe lupta în care preacuvioşia voastră refuzaţi să vă angajaţi acum.

Am citit cele patru pagini cu tristeţe, pentru că mi s-a părut dureros ca un stareţ al unei mănăstiri ortodoxe cu o tradiţie ca cea a mănăstirii Petru Vodă să răspundă cu un atac la persoană nedemn unei scrisori teologice, scrise cu bună cuviinţă, cu argumente teologice pertinente şi cu dorinţă sinceră de a sluji adevărul şi adevărata credinţă. Am citit-o cu jenă profundă, pentru că semnătura de pe acea scrisoare este a stareţului din mănăstirea mea de metanie. Şi-l poate cineva închipui pe înaintestătătorul pe scaunul de stareţ al mănăstirii Petru Vodă, duhovnicul românilor Iustin Pârvu, martirul închisorilor comuniste, ctitorul lăcaşului care ne adăposteşte astăzi pe toţi răspunzând unei scrisori teologice care reclamă căderea Bisericii noastre într-o periculoasă părtăşie la erezia ereziilor, ecumenismul, cu un “cazier” al autorului scrisorii, în care sunt enumerate păcate omeneşti de-a valma cu calomnii josnice, în speranţa că, discreditându-l pe cel ce a tras semnalul de alarmă, pericolul va dispărea de la sine? Şi-l închipuie cineva pe părintele Iustin, cel ce, cu chipul blând, i-a sfătuit pe ucenici să nu ne răzbunaţi” pentru suferinţele îndurate de la regimul satanist comunist, participând la judecata ad-hoc a celui dintâi dintre păcătoşi (cf. 1Tim. 1,15), care sunt eu, din postura celui ce are scrise cu conştiinciozitate toate păcatele, pentru a se târgui cu ele pentru sufletul păcătosului? Evident, nu.

Nu voi răspunde acuzaţiilor în cascadă ce mi s-au adus, întrucât ele sunt simple afirmaţii, pentru care ar trebui să îl credem pe cel ce le face. Chiar şi dreptatea omenească impune celui ce face acuzaţiile să le şi dovedească, cel acuzat fiind obligat să se dezvinovăţească doar în faţa unor evidenţe clare. Cât timp calomniile pe care le-aţi rostit la adresa mea sunt sprijinite pe afirmaţii generale sau pe “martori” care participă la acest “proces” doar cu iniţialele numelor lor reale, consider că nu se cuvine să spun mai multe despre această parte a scrisorii dumneavoastră, lăsându-i pe cititorii ei, mai ales pe cei ce mă cunosc personal, să îşi facă o părere personală despre onestitatea cu care ea a fost scrisă. Pe parcursul acestor rânduri voi dezvălui şi motivul care v-a împins să denigraţi un slujitor al altarului, contrar sfintelor canoane, în văzul tuturor.

Mă voi referi în acest răspuns doar la puţinele lucruri din scrisoarea dumneavoastră care merită cu adevărat atenţie. Voi analiza mai întâi singura afirmaţie adevărată din toată scrisoarea dumneavoastră: recunoaşterea faptului că există “anumite abateri de la învăţătura Bisericii exprimate în Creta”. Din păcate până şi acest adevăr este alăturat unei afirmaţii nesusţinute de fapte: “nimeni din Mănăstire nu este de acord cu anumite abateri de la învăţătura Bisericii exprimate în Creta”. Textul scrisorii sfinţiei voastre arată că cel puţin o persoană din Mănăstire este de acord cu acele abateri, de vreme ce nu este dispus să facă nimic pentru a le îndrepta.

Afirmaţia că la Creta au avut loc “anumite abateri de la învăţătura Bisericii” se traduce în limbaj dogmatic şi canonic astfel: “în Creta s-a căzut în erezie”, deoarece expresia edulcorată “abateri de la învăţătura Bisericii” este definiţia clasică a termenului “erezie”. Prin urmare, singura afirmaţie reală din scrisoarea sfinţiei voastre este: în Creta s-a căzut în erezie.

Este de la sine înţeles că “anumitele abateri de la învăţătura Bisericii” nu s-au putut exprima, ca să zicem aşa, pe ele însele în Creta, ci au fost formulate şi exprimate de către participanţii la acest sinod. Aceşti participanţi au formulat textele cu abateri de la învăţătura Bisericii, le-au semnat, le-au adus în Biserica locală, “au luat notă” de faptul că ele sunt o mărturisire ortodoxă de credinţă, le-au impus Bisericii şi le apără în continuare, motivând că acele abateri sunt de fapt expresie a “ecumenismului lucid”, pe care susţineţi sfinţia voastră că doriţi să îl anatemizaţi.

Unul dintre participanţii la sinodul din Creta, care “a exprimat anumite abateri de la învăţătura Bisericii” este şi ierarhul nostru, Înaltpreasfinţitul Teofan, care, odată întors în ţară, a fost rugat insistent să se dezică de acele abateri şi să le anatemizeze, însă a refuzat constant să facă acest lucru. Ca urmare a discuţiilor repetate cu Înaltpreasfinţia Sa şi a refuzului repetat de a se dezice de abaterile pe care le menţionaţi, mai mulţi preoţi şi ieromonahi au decis să aplice canoanele 31 apostolic şi 15 I-II, care reglementează exact o astfel de situaţie.

Nici în canonul 31 apostolic, nici în canonul 15 I-II nu se face nicio referire la procedura pe care o invocaţi sfinţia voastră cu privire la modul în care trebuie să reacţioneze un preot care constată că episcopul său participă la o erezie, ci se spune clar că atunci când preotul îl aude pe episcopul său predicând un eres, dacă vreţi “anumite abateri de la învăţătura Bisericii”, el poate şi are datoria să se despartă imediat şi fără nicio formalitate de episcopul său prin nepomenire, înainte de sinodala cercetare a eresului respectiv, iar acest gest al său nu poate fi supus niciunui fel de sancţiuni, deoarece prin aceasta, el nu se desparte de episcop, ci de erezie, nu se revoltă împotriva episcopului şi nu se află în schismă1, deoarece motivul invocat de el nu este una dintre “vinovăţiile oarecare”, despre care vorbeşte canonul şi care conduce la schismă, ci este singurul motiv pentru care preotul are voie să se despartă de episcopul său prin nepomenire: părtăşia la erezie a episcopului.

Procedura pe care o imaginaţi sfinţia voastră în pagina a patra a tristei epistole pe care aţi scris-o la ceas de noapte (care se vede că nu v-a fost deloc un sfetnic bun) cu privire la acuzele aduse episcopilor nu pare inspirată din sfintele canoane, sau mai precis, pare o compilaţie a mai multor canoane, interpretate într-o manieră personală. Întrucât nu aţi binevoit să ne indicaţi precis ce canoane prevăd procedura pe care aţi expus-o, îmi rămâne să încerc să aproximez eu o încadrare canonică a acesteia, cu speranţa că voi reuşi să o fac, pentru a înţelege cu această ocazie ce anume canoane nu am respectat în opinia sfinţiei voastre.

Mai întâi spuneţi că “dacă aş fi respectat Predania” şi sfintele canoane, aş fi adus acuza episcopului în scris în mod personal, iar nu public. Canonul 6 al sinodului al II-lea ecumenic spune că acuza se aduce mai întâi “la toţi episcopii eparhiei (mitropoliei)”, iar dacă aceia nu sunt de competenţă pentru a rezolva problema se merge la episcopii diocezei2, iar în ultimă instanţă acuza este adusă în faţa sinodului ecumenic. Potrivit canonului 107 al sinodului local Cartagina, “un episcop singur să nu dea sentinţă în afacerile judecătoreşti proprii3. Este evident de aici că o acuză la adresa unui episcop nu se poate supune spre rezolvare episcopului respectiv, indiferent dacă o aducem de o sută de ori, nu de trei ori, cum propuneţi sfinţia voastră, pentru că episcopul nu are competenţa de a rezolva o plângere adusă împotriva sa. În tâlcuirea la canonul 74 apostolic, canonistul arhid. prof. dr. Ioan N. Floca explică: “acuza împotriva episcopului se înaintează mitropolitului şi/sau patriarhului, rânduiala fiind ca ea să se adreseze căpeteniei sinodului de care depinde episcopul în cauză (can. 6 II ec, 19 Cartagina)4.

Canonul 74 apostolic spune că episcopul pârât “pentru oarece” de “un om de încredere” să fie chemat de către episcopii ceilalţi de trei ori, iar dacă nu se supune, să fie judecat în lipsă. Nu acuzatorul trebuie să meargă la forul superior până la trei ori, ci episcopul pârât poate fi chemat de până la trei ori, după care se pronunţă sentinţa în lipsă5.

În canonul 74 există două elemente pe care doresc să le analizez, unul pe care v-aţi clădit sfinţia voastră toată demonstraţia, celălalt care v-o distruge complet. Expresia “om de încredere” are în vedere calităţile morale şi religioase pe care trebuie să le îndeplinească cel ce aduce plângerea contra episcopului. Canonul 6 al sinodului al II-lea ecumenic spune că pentru oarecare pâră bisericească acuzaţia trebuie formulată de oameni care au o reputaţie creştină bună: nu sunt excomunicaţi, sau schismatici, sau eretici, sau cu un comportament imoral dovedit. Aţi procedat la întregul rechizitoriu din primele pagini împotriva mea din dorinţa de a argumenta, cu ajutorul prevederilor canonice referitoare la condiţia morală a celui ce aduce acuze episcopului, că ceea ce consideraţi a fi o acuză a mea la adresa episcopului nu poate fi luată în considerare de nicio instanţă de judecată bisericească, deoarece eu nu sunt ceea ce canonul 74 numeşte un “om de încredere.

Cel de-al doilea element, care vă desfiinţează întreaga argumentare, este expresia “pentru oarece”. În canonul 6 al sinodului al II-lea ecumenic se foloseşte expresia “oarecare pâră bisericească”, iar tâlcuirea din Pidalion a canonului ne arată natura plângerilor la care se referă canonul: “furarea celor sfinte, sfinţita lucrare în afara hotarelor şi altele6. Niciunul dintre canoanele care reglementarea judecarea acuzelor aduse episcopului de către mireni sau laici nu se referă la erezie sau schismă, ci la orice altă chestiune bisericească.

Ajungem în felul acesta la miezul problemei: natura întreruperii pomenirii pentru părtăşia la erezie a episcopului. Conform canoanelor 31 apostolic şi 15 I-II Constantinopol, întreruperea pomenirii episcopului pentru părtăşie la erezie este o îngrădire de erezia propovăduită de episcopul respectiv, nu o acuză de genul celor despre care vorbesc canoanele analizate mai sus. Prin măsura nepomenirii ierarhului eu nu fac decât să mă apăr de erezie, lăsând instanţelor bisericeşti sinodale sarcina de a cerceta şi rezolva problema dreptei credinţe a episcopului respectiv, în sesiunile sinodului care, potrivit canonului 37 apostolic, trebuie să se adune de două ori pe an pentru a “cerceta împreună dogmele dreptei credinţe şi să rezolve problemele (controversele) bisericeşti care se pot ivi7. Canoanele 31 apostolic şi 15 I-II nu vorbesc nicăieri de faptul că întreruperea pomenirii trebuie însoţită de o punere sub acuzare a episcopului de către preotul care întrerupe pomenirea, nici nu fac legătura cu procedurile reale ale punerii sub acuzare a episcopilor din canoanele care se ocupă cu această procedură, cu atât mai puţin cu procedurile imaginate de sfinţia voastră, care nu îşi au o reflectare în prevederile canonice analizate mai sus. Explicarea motivului pentru care am întrerupt pomenirea ierarhului nu se constituie într-o punere a acestuia sub acuzare de către mine, ci doar într-o argumentare a faptului că nu mă despart de episcop pentru alte motive decât participarea sa la o erezie, necesară pentru a evita caterisirea mea pentru faptele prevăzute de canoanele 31 apostolic şi 13 I-II, care pedepsesc pe clericii care se despart de episcopi pentru orice altă vină decât participarea acestora la erezie.

În concluzie, măsura mea de nepomenire a ierarhului nu încalcă niciun canon, iar eu sunt în deplină comuniune cu Sfânta Biserică Ortodoxă, nicidecum în schismă, aşa cum încercaţi sfinţia voastră să-i convingeţi pe cititorii scrisorii pe care aţi publicat-o.

Ajung în sfârşit la ultimul aspect pe care doresc să-l abordez în aceste rânduri: interpretarea “marca Petru Vodă” a reacţiei ortodoxe faţă de erezie. În scrisoarea sfinţiei voastre motivaţi continuarea pomenirii ierarhului prin faptul că nu a atins “limita”, care este “numai cazul în care aceştia se împărtăşesc din Potir comun”. Această ideologie o puneţi pe seama “iconomiei”, deşi în materie dogmatică nu operează iconomia, ci acrivia, a Sfinţilor Părinţi şi mari duhovnicii “ai noştri”, fără a ne numi măcar unul dintre aceşti Sfinţi Părinţi şi mari duhovnici care au afirmat că lupta contra ereziei trebuie să înceapă odată cu “Potirul comun”. Mai vorbiţi şi de o “descoperire dumnezeiască” pe care aţi fi avut-o, stârnind un hohot de râs homeric pe tot internetul. Din argumentări anterioare pe aceeaşi temă, teoreticienii mănăstirii mai pun această idee şi pe seama părintelui Iustin, răstălmăcind cuvintele sale pentru a justifica laşitatea urmaşilor săi.

Limita potirului comun” implică o nouă definiţie pe care o daţi ereziei, care nu mai este o învăţătură dogmatică greşită, ci doar o practică liturgică interzisă. Prin aceasta, condamnaţi efectul (împărtăşirea liturgică comună cu ereticii), iertând cauza (părtăşia la învăţătura eretică), ignorând complet condiţia pe care o impune canonul 15 I-II Constantinopol pentru întreruperea pomenirii ierarhului părtaş la erezie: propovăduirea publică a unei erezii. Propovăduirea este acţiunea de a învăţa pe cineva o anumită învăţătură. Sfânta Biserică a prescris măsuri de luptă contra ereziei încă de la apariţia acesteia în corpul Bisericii, la nivel de învăţătură greşită. Toate sinoadele ecumenice s-au desfăşurat pentru a corecta învăţături greşite, care contravin Sfintelor Scripturi şi Sfintei Tradiţii. Împărtăşirea comună cu ereticii este momentul culminant al procesului de împreună petrecere cu ereticii. A începe să reacţionezi doar în momentul acela se aseamănă cu o încercare zadarnică de a-i da medicamente unei persoane aflate în stare de metastază.

Consecinţa catastrofală a “teologiei limitei potirului comun”, pe care o susţineţi, este acceptarea ecumenismului aşa cum se manifestă acesta cel puţin la actualul său stadiu, în ciuda afirmaţiei că “cereţi anatema ecumenismului”. De vreme ce limita potirului comun este momentul în care sunteţi dispuşi să trageţi un semnal de alarmă serios, înseamnă că de fapt acceptaţi ecumenismul şi toate învăţăturile sale eretice eclesiologice, cu excepţia potirului comun. Ducând argumentarea până la capăt, există posibilitatea să acceptaţi şi unirea ortodocşilor cu ereticii în “Biserica mărturisită de Crezuri” pe care o visează Consiliul Mondial al Bisericilor, atât timp cât ea se desfăşoară după principiul “unităţii în diversitate”, care nu implică neapărat, cel puţin în stadiile incipiente ale proiectului, părtăşia potirului comun.

Rezumând, întreaga argumentare pe care o faceţi în scrisoarea sfinţiei voastre este lipsită de relevanţă din perspectiva aplicării canoanelor care permit îngrădirea de episcopul părtaş la erezie. Chiar şi argumentul că mi-am luat preoţia de la episcopii de care acum mă îngrădesc, în ciuda faptului că ei practică ecumenismul de decenii, nu se susţine, deoarece, până la sinodul din Creta, toate angajamentele ecumeniste pe care le-au făcut acei episcopi au fost erori personale, pentru care ei vor da socoteală înaintea lui Dumnezeu, dar care nu le-au afectat capacitatea de a transmite harul preoţiei, care se pierde decât după caterisirea de către un sinod a episcopului părtaş la erezie. Sinodul din Creta a împlinit însă condiţia “propovăduirii cu capul descoperit” a ereziei, pentru că a legiferat erezia ecumenismului ca “atitudine spirituală de dialog şi cooperare între creştini8, expresie care, în sine, pune ortodocşii şi ereticii pe acelaşi palier, numindu-i la grămadă “creştini”, ceea ce, evident, după logica sfinţiei voastre, este grav, dar nu atât de grav încât să se ia măsurile canonice necesare, de vreme ce “cooperarea dintre creştini” nu a ajuns la potir. Din acest motiv, am decis îngrădirea de erezie acum, iar nu în urmă cu mulţi ani.

Reiau rugămintea de a analiza cu discernământ scrisoarea mea şi de a urma linia impusă în mănăstirea Petru Vodă de întemeietorul acesteia, care a fost categoric împotriva ecumenismului şi a pângăririi credinţei noastre ortodoxe.

10.01. 2017 Cu nădejde la Hristos Domnul,

Ieromonah Tihon Bivoleanu

Preacuvioşiei sale Hariton, Stareţul Mănăstirii Petru Vodă

1 Arhid. prof. dr., Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note şi comentarii, Sibiu, 2005, pp. 26, 347
2 Ibidem, p. 75.
3 Ibidem, p. 302.
4 Ibidem, 48.
5 Ibidem, 49.
6 Pidalion, Cârma Bisericii Ortodoxe, Editura “Credinţa Strămoşească”, 2007, p. 180.
7 Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, ed. cit., p. 30.
8 http://basilica.ro/comunicat-orice-lamurire-privind-credinta-trebuie-facuta-in-comuniune-bisericeasca-nu-in-dezbinare/.

  1. Foarte bine combatuta „limita potirului comun”. P.Justin nu a spus niciodata ca sa acceptam toate ereziile ecumenistilor pana la „potirul comun”. Erezia greco-catolica nu a inceput cu”potirul comun” , ci cu pomenirea papei-atat-nici macar cu schimbarea Crezului. Aceasta a aparut pe parcurs. Acestia pun pe seama P.Justin tradarile si lasitatile lor.

    • David

      Părinte Teodot,

      Care înseamnă a lucra harul prin iconomie, asta până la sinod?
      Adică, dacă un ierarh a slujit împreună cu ereticii, s-a împărtășit cu ei, a predicat erezii, acela mai putea hirotoni preoți la rândul lui?
      Că mulți pun întrebarea asta, cum că de ce harul lucra totuși prin iconomie, deși ierarhul era vădit eretic?

  2. Dar la 1700, Atanasie Anghel a trecut sub jurisdictia papei. Aici greco-catolicii au pierdut cu totul succesiunea apostolica.

  3. Rodica

    Bunul Dumnezeu sa va dea multa sanatate Parinte Tihon iar Maicuta Domnului sa va ajute sa purtati Crucea marturisirii. Amin!

  4. Eu am mai spus, potirul comun are sa fie o limita unde se vor mai trezi cativa capiati-curentati, dar se vede ca staretul ne flutura treaba cu potirul folosindu-l ca pe un scut contra noastra… Am inteles ca la Banat le-au dat potire mai mari, cred ca pentru a pute impartasii cat mai multi ecumenisti-pseudo-ortodocsi, papistasi, protestanti si de ce nu, niste penticostali-pocaiti ai zonei…

    Treaba e simpla, ‘meseriasii’ ecumenisti pentru a lungi vremea iadului instaurat in ograda intregii Ortodoxii, o dau cu potirul comun si cu Crezul si Tatal Nostru nemodificate, nespunand ceea ce au hotarat in cmb zeci de ani si ceea ce au definitivat in vara anului trecut la Creta. Fratilor, pentru cei ce nu stiti, acesti criminali au pus la cale totul pe puncte: au stabilit cate un punct, un subiect pentru fiecare intalnire in cmb, au semnat pentru el si s-a mers mai departe. In vara trecuta, ce-au facut criminalii, au luat toate punctele discutate si semnate in zeci de ani de cmb, si le-au ratificat pe toate odata. Chiar vara trecuta. Altfel spus, ceea ce s-a facut pe bucati in cmb timp de mai multe decenii, fara stirea majoritatii, ei, elitele sinoadelor, patriarhiilor, elitele de teologi, acum in Creta ei le-au semnat pe toate ALL IN ONE! Asadar, Ortodoxia a fost aruncata in erezia ereziilor din vara, nu din toamna cu zic romanii, cand patriarhul bor a semnat in numele intregii bor, nu in numele bunicii lui… Deci el a semnat in numele intregului sinod romanesc, in numele tuturor episcopilor si preotilor. Delegatia de ierarhi romani care a mers cu el a fost pe post de mascota, nefiind socotita ca altceva.

    Acum, vis-a-vis de hariton-Tihon, este simplu: hariton este eretic ecumenisto-serghianist iar ieromonahul este rezistenta in fata sistemului ‘bisericesc’ apostat. Simplu! Sistemul apostat nu se impiedica de ‘un Tihon’ in sine, ci este deranjat ca Tihon poate face pui, poate sa trezeasca madularele lui Hristos anchilozate de comunism, neocomunism, demonocratie, tv, ignoranta etc. Aici e buba lor! Ii doare la basca de faptul ca noi suntem 20 de popi ‘nebuni’ si 2000 de mireni. Taina e sa nu trezim si pe altii… O dovada o aveti din spusa unui ierarh apostat care a zis: DE CE VA LUATI DUPA PAGINI DE PE INTERNET SI NU VA LUATI DUPA BASILICA SI ZIARUL LUMINA?! Aici se vede limpede ca ‘baietii’ sunt in plina tiranie mascata, ascunsa dupa chestii corect politico-bisericeste, subiecte religioase etc. O sa va mirati, dar diavolul ne predica astazi prin acestia tocmai despre Hristos, lauda pe Sfantul Maxim Marturisitorul, ne da anafura lui si impartasania lui spurcate! Asa pacalesti cel mai usor! Imaginati-va pe masoni sau pe politicieni laudand toata ziua pe Iisus, ce inselare mare ar aduce aceia… Da, dar nu ne vor vorbi de Duhul lui Iisus si in Duhul lui Iisus, sau de esenta-Iisus, ci de Iisus umanizat, umanist si umanitarist, care facea bine la oameni si se lasa batut de prosti…

    Deci, simplu, pacatele personale ale episcopului ecumenist sau ale preotului neecumenist nu incap in discutie, vorbim acum de erezie, de apostazie. Suntem intr-o scleroza de neimaginat:

    – basilica lauda pe papa dar nu vrea sa simpatizam pe papa
    – se fac si s-au facut slujbe cu neortodocsii dar nu se doreste ecumensim
    – patriarhul da moaste la papistasi, dar nu vrem sa ne unim cu ei
    – sofronie face aghiasma cu un ‘episcop’ papistas, dar nu vrem sa ne unim cu ei
    – alti ierarhi apostati se duc la rugaciuni spurcate in comun cu eretici, dar nu trebuie sa ne unim cu ei
    – aducem in biserici papistasi si protestanti ca sa predice, dar nu ne vom uni cu ei
    – aducem in biserici aiatolahi musulmani ca sa predice, dar nu ne vom uni cu ei
    – unii ierarhi si preoti apostati s-au impartasit cu eretici, dar nu s-au unit cu ei
    – tradatorul anania al Feleacului il numeste pe ereticul papa ioan episcop al lui Hristos, dar nu trebuie sa ne amestecam cu biserica romei
    – mai ramane ca sa vina francisc in bisericile noastre, dar cu o conditie: sa nu facem copii cu el!

    Fratilor, lumea este la apogeul schizofreniei, si nu doar teologic vorbind, ci chiar psihosomatic.

    Exemplele sunt mii, dar spatiul acestui blog nu este al meu, insa va voi mai da cateva exemple din tv si politica:

    – ni se spune ca pedofilii trebuie arestati, sunt blamati la stiri, dar tot tv-ul da reclame cu mesaj de genul..
    – ni se spune ca incestul nu e bun, dar la tv sunt numai emisiuni in care fata traieste cu tatal, filme asemenea etc
    – ni se spune ca politicienii actuali nu sunt vinovati, caci vinovati sunt numai cei de dinainte (desi ei sunt o echipa cu totii)
    – ni se spune ca violenta nu e buna, dar ne arata la tv numai violenta
    – ni se spune ca Iisus s-a nascut la Betleem, dar Iisus a fost un simplu om
    – ni se aduce lumina de la Sfantul Mormant, dar tot tv-ul spune continuu: omule, tu esti lumina! Tu esti magia! Tu esti invierea! Fa ce vrei! Traieste clipa! Musca marul, nu fi supus… ( a se vedea logo la Apple)
    – ni se spune ca NASA e institutie care vrea binele lumii, dar ea are pe logo limbi de sarpe

    Totul e pe dos. Diavolul este dumnezeul acestei lumi si stapanitorul ei, stapanitorul, NU STAPANUL! Iesiti fratilor din schema, din cele ale lumii, ale presei, nu mai credeti nimic! In scurt timp nu veti mai putea recationa, nu veti mai putea sa va caiti, sa va pocaiti, sa va intoarceti la Hristos caci toate puterile voastre sufletesti vor fi strambate iremediabil. Veti dori, dar nu veti mai putea! Procesul de stergere a constiintei este in plina desfasurare, sunteti resoftati insesizabil, vi se schimba softul pus de Ziditor, sunteti hipnotizati de aparatul de hipnoza ce-l aveti in casa, televizorul, nu veti mai scapa, credeti-ma! Cel ce se stramba, strambat va ramane pe veci, iar cel strambat, daca e dus in rai, o sa zica: NU-MI PLACE AICI! DOAMNE, ORI EU, ORI TU! Desigur, raiul e frumos pentru cei frumosi iar Domnul stoarce atunci tot Chipul Sau din acel om infernal, si acel om nu mai poate vedea in veci ceva bun, frumos, odihnitor si cu vreun sens…

    • Rodica

      Aveti mare dreptate d-le Augustin! Eu, de mult timp nu ma mai uit la televizor si vreau sa ca spun ca nu imi pare rau, pentru ca nu pierd NIMIC. Iar contul de pe fb l-am inchis din vara si nu ii duc lipsa. A trebuit ceva timp sa ma dezobisnuiesc, dar cunoscand anumite lucruri am renuntat la ele definitiv. O sa vina vremea in care lui antihrist o sa i se inchine o lume intreaga iar asta o sa intample chiar urmarindu-l la tv, tableta sau iPhone asa ca…cine are urechi de auzit aude, cine nu, nu!

  5. lucian

    P. Iustin a sfatuit ca limita acceptabila a actiunilor ecumeniste sa fie „Potirul comun”. Dar s-a referit la actiunile „tolerabile” in bisericile ortodoxe, adica in lacasurile noastre de cult. Nu s-a referit nicidecum ca limita generala a implicarii in ecumenism a clerului ortodox. Vorbele Sfintiei Sale erau intr-un anumit context, care poate fi gasit si pe internet.
    Pe cand acceptarea teoriilor cretane de natura ecelsiologica sunt mult mai grave decat impartasirea in comun. Deci invocarea cuvintelor Parintelui Iustin au un efect viclean opus, de adormire a constiintelor.

  6. Omenirea e infiorator de scarbita de Hristos, L-ar strange de gat daca L-ar vedea pe Hristos pe strada… Omul de azi, chiar si botezat de-al nostru, ortodox, nu vrea cu niciun chip sa auda de vreo schimbare in hotararile lui. El vrea: trupul pamantesc aci, pe veci, trup sanatos si nemuritor, vrea mancare multa si buna, bautura si fericire, distractii si hedonism, autonomie si sedere vesnica pe acest Pamant. De altfel, ce este si ereticul? Un mandru, un infumurat, un umanist care socoteste ca nemurirea i se cuvine aci pe pamant. Ce vrea sa spuna ereticul prin a sa erezie? Vrea sa spuna ca e o creatura razvratita impotriva Creatorului, o fiinta nerecunoscatoare care voieste ori nimicirea lui Dumnezeu, ori luarea Scaunului Sau si transformarea Lui in scalv! Exact ce-a vrut Lucifer. Exact acelasi lucru il vrea si omul de azi de aceea se vede carui duh se supune omul contemporan. Ceea ce a incercat Lucifer odinioara, acelasi lucru il pune acum pe om, sa refuze pe Dumnezeu si sa-ncerce sa-L nimiceasca. Dar omul vede, totusi, ca nu ar putea sa se lupte corp la corp cu Dumnezeu insa, diavolul vine si-l sfatuieste sarindu-i in ajutor:

    ” nu te teme. Tu nu poti ca om, dar ma ai pe mine ca ajutor. Tu si fratii tai oameni sunteti miliarde, iar noi ca ingeri ai vazduhului suntem foarte multi. Impreuna vom reusi! Daca veti va fi o Inviere, dupa cum zice Nazarineanul, si daca va sa vina la sfarsitul veacurilor cu indrazneala de puternic si judecator, atunci pe noi ne va gasi uniti, oameni si ingeri ai vazduhului, ai intunericului si nu va avea sanse sa ne stea impotriva. Va spun eu, caci din Cer am cazut, eu stiu ce-i acolo-n Cer. Uniti-va in gand, in credinta si geopolitic, iar eu cu ingerii mei va vom fi alaturi la Sfarsitul Lumii. Cu totii IL vom nimici!”

    Desigur, diavolii stiu ca o sa piarda vesnic, au recunoscut in Ghergheseni atunci cand chiar 6000 din ei, pe care Domnul i-a scos din demonizat, au zis Domnului: ce ai cu noi Fiul lui Dumnezeu? Ai venit sa ne judeci inainte de vreme (inainte de Parusie)? Nu ne trimite pe noi in gheena!!! (inca de pe acum)

    Diavolii stiu, dar mint pe om, pe omul mandru fara smerenie, fara ascultare, fara duhovnic, fara randuiala, caci pe acestia ii snopesc diavolii cel mai repede…

    De aceea, spre Sfarsitul Veacurilor, Lucifer din Antihrist chiar va strange tot armamentul greu in valea Meghido (Armaghedon) si-i vor pune pe oameni sa se impotriveasca Creatorului cu rachete. Va dati seama ce scleroza absoluta?! Numai ca Scriptura ne anunta ca tocmai atunci Domnul are sa porunceasca un cutremur asa de mare, incat nici firele de iarba nu vor mai ramane in picioare… Iar toti cei care i-au crezut pe diavoli, adica toti cei care nu au citit deja finalul amintit de Scriptura, vor regreta vesnic ca i-au conceput parintii lor!!!

  7. Dorin

    potirul comun e un steag fals, la el poate să nu se ajungă niciodată. Iar ecumeniştii cunosc prea bine lucrurile astea. Antihrist nu are neapărată nevoie de potirul comun pentru a înşela pe aleşii creştini pentru a fi încoronat şi recunoscut ca „dumnezeu” pe pămînt. E suficientă învăţătura de credinţă ecumenistă s-o înlocuiască pe cea ortodoxă, adică să fie propovăduită minciuna cea mai veridică şi credibilă care să înlocuiască Adevărul. Anume asta şi fac ecumeniştii de ani de zile de la 1920 încoace în Biserica Ortodoxă, iar la Creta au recunoscut învăţătura ecumenistă ca ideologie oficială pentru bisericile participante. Pentru cele neparticipante e suficientă păstrarea comuniunii cu cele participante, căci asta tot e ecumenism, adică comuniunea pretinşilor ortodocşi (bulgarii, georgienii, ruşii, antiohienii, cei pretinşi anti-curent şi „tradiţionalişti” gen Serafim de Pireu, Vulcănescu, Tselenghidis, Zisis) cu ecumeniştii este ECUMENISM.

    • el

      Dorin

      EXCELENT!
      Aici ai pus degetul pe rana. Asta e PROBLEMA CEA MAI MARE a Bisericii azi: ca episcopii NEERETICI NU se delimiteaza / NU RUP COMUNIUNEA cu episcopii ERETICI NOTORII !
      asta e DUREREA NOASTRA frate ! pentru asta trebuie sa strigam la Hristos cu plangere mare ca sa ridice episcopi drepti( macar cativa in toata lumea, aceia vor fi Biserica!) care sa IASA din MARSAMUL gramezii si alaturarii cu ERETICII si atunci se va DELMITA Biserica de PSEUDObiserica !

      • el

        Dorin

        pana atunci GREUL ramane pe PREOTII DREPTI care au rupt comuniunea cu epsicoul lor ERETC!
        ASTIA DUC azi Biserica !

      • aghionoros

        PS Longhin a intrerupt pomenirea celorlalti ierarhi

        • el

          aghionoros

          atunci Biserica este cu el !
          AXIOS si sa multumim Lui Dumnezeu ca mai sunt asemenea episcopi , dealtfel nu se poate sa fie Biserica FARA episcop, sunt si VOR FI episcopi drepti(macar de ar ramane doar unul) pana la sfrasitul veacului acestuia (care IATA este la usi) !

          sa ne rugam pentru el si sa ne rugam sa ridice Dumnezeu mai multi , sa intareasca Hristos Biserica Sa !

  8. Dorin

    Din viaţa Sf. Ipatie de Rufinian: „Cum am aflat că [Patriarhul Nestorie] spune erezii despre Dumnezeu, am încetat orice comuniune cu el şi nu-i mai pomenesc numele; pentru că nu este episcop”. – asta a fost pînă la pronunţarea anatemei şi caterisirea lui Nestorie la Sinodul III Ecumenic.
    Nu sînt de acord cu o singură idee din scrisoare, iar aia e cea din seria ideilor lui Sava Lavriotul, Matei Vulcănescu, etc: „nu le-au afectat capacitatea de a transmite harul preoţiei, care se pierde decât după caterisirea de către un sinod a episcopului părtaş la erezie.” – caterisirea e un act formal, e o oficializare a nerecunoaşterii preoţeşti sau o recunoaştere formală a lipsei transmiterii harului sfinţitor. Dacă episcopul propovăduieşte erezii, mai putem vorbi că el mai e purtător de Har şi transmiţător de Har Sfinţitor? Mai putem afirma că Duhul Sfînt odihneşte asupra unui propovăduitor al ereziei sau consimţitor la erezie? Nu vorbesc, evident, de conglăsuirea în taină cu erezia, ci de propovăduirea publică (oral sau prin cuvînt scris) şi încrîncenarea în erezie. Despre ce fel de Har mai poate fi vorba la un episcop eretic necaterisit?
    Poate aduce cineva exemple cînd Sfinţii Părinţi primeau ca valide hirotoniile preoţeşti sau alte ierurgii săvîrşite de episcopii eretici vădiţi înainte de condamnarea oficială a ereticilor?

  9. Pavel S.

    Sa va dea bunul Dumnezeu sanatate si putere in lupta cu diavolii!

  10. el

    Parinte Tihon TINETI TARE Ortodoxia si nu ascultati la intimidarile penibililor astora de ERETICI SI APOSTATI ca Dumnezeu este cu sfintia dv !
    Va pomenim si noi pacatosii carora ne-ati BUCURAT SUFLETELE in aceasta iarna amara a EREZIEI !
    AXIOS !

    Sf Tihon ULTIMUL Patriarh DREPT CREDINCIOS al Rusiei si Toti Sfintii Noii Mucenici ai Rusiei sa va intareasca !

  11. Dar popa Aldea ce ,,hram” mai poarta?, Că văd că din când în când mai apare pe ,,atitudini” și spune numai tiribombe pe acolo

    • el

      Mihai

      acelasi hram de INSELAT si propagandist al politicului corect !
      el „pastoreste ” maicile „marturisitoare” de la paltin ….

      • Ehei frate el, pe publicația aservită atitudini se apucară iar popa Aldea sa ,,condamne” sinodul cretan, iar acolo la comentarii i-am zis în felul următor: bun dar toată ,,ierarhia” din b.o.r ce a făcut?!, Că el că de fiecare data o scotea basma curată, și bineînțeles că mi-a șters comentariile, în concluzie m-am lămurit și cu așa zisele atitudinea că numai atitudini nu sunt

  12. Sluga netrebnica

    Raspunsul vrednicului Parinte Tihon Bivoleanu este plin de Adevar, plin de blandete si de dragoste. Acestea dovedesc ca Duhul lui Dumnezeu l-a insotit si l-a sfatuit pe Parintele nostru Tihon. Duhul care razbate atat din scrisoarea de oprire o pomenirii pseudo-ierarhului Teofan cazut in erezie, precum si Duhul din acest raspuns al Parintelui Tihon, ne adevereste ca de la Dumnezeu a grait, ca este in Duh cu Sfintii Apostoli si cu toti Sfintii Parinti ai adevaratei Ortodoxii.

    In schimb, scrisoarea-raspuns a ereticului staret Hariton este plina de rautate, de barfe, de acuze, de minciuni si manipulare, de rastalmacire cu buna stiinta a Sfintelor Canoane, ceea ce adevereste duhul satanic de care este cuprins acest staret.
    Imi vine sa plang cand vad in ce hal de decadere au ajuns pseudo-patriarhul Daniel si toti pseudo-episcopii infiltrati in Biserica noastra. Din statornicia lor in propovaduirea ereziei si mai ales, din rautatea si minciuna prin care rastalmacesc Sfintele Canoane si incearca sa pastreze in ascuns adevarul despre sinodul talharesc din Creta, reiese foarte clar duhul antihristic al acestora.

    Limita „impartasirii din potirul comun” este o minciuna, o inventie a ereticilor prin care vor sa traga tot poporul dupa ei, la iad.
    Sfintele Canoane spun clar ca propovaduirea publica a ereziei inseamna ca ierarhii nu mai sunt ierarhi ci sunt minciuno-ierarhi si se impune despartirea de acesti sarmani oameni cazuti in erezie.
    Niciodata si nicaieri in toata invatatura Ortodoxa nu s-a vorbit de vreo limita a „impartasirii din potirul comun”. Aceasta limita inventata de pseudo-ierarhi este o viclenie si o lucratura a tatalui-minciunii, adica a satanei.

    Sa nu uitam ca aceasta minciuna a „limitei potirului comun” a fost deja trecuta de ani de zile. Stim sigur ca pseudo-mitropolitul Nicolae Corneanu s-a impartasit cu ereticii din „potirul comun”, precum si pseudo-episcopul Ieronim Cretu Sinaitul deasemenea s-a impartasit cu ereticii din „potirul comun”. Iar pseudo-sinodul BOR l-a rasplatit pe ereticul Ieronim cu ridicarea in treapta si nicidecum cu caterisirea, asa cum impun Sfintele Canoane Ortodoxe. Acest fapt denota ca pseudo-sinodul BOR are cunostiinta si este de acord cu „impartasirea din potirul comun”, in consecinta, se face partas la erezie si la trecerea acestei limite mincinoase si viclene, pe care ei insisi au inventat-o.

  13. Basilica ne anunta indirect: ecumenistilor, voi intrati tot la categoria fundamentalisti!

    http://basilica.ro/a-5-a-intalnire-a-forumului-european-catolico-ortodox-ips-iosif-reprezinta-biserica-ortodoxa-romana/

    Tema de anul acesta este următoarea: Europa și teama amenințărilor terorismului fundamentalist și valoarea persoanei umane și libertatea religioasă.

  14. Aurora

    Sunteti mai rai ca Dragnea, ierarhilor vanduti ! Se scarbesc si diavolii de voi ! Nu sunteti vrednici nici sa-i lustruiti pantofii Parintelui Tihon !

  15. Emil Baciu

    Parinte Tihon, mi-ati umplut iarasi inima de bucurie. Maicuta Domnului sa va fie aproape si sa va acopere de tot raul ce vi se „coace”. Desi scrisorile sfintiei voastre sunt argumentate teologic, nu imi inchipui ca destinatarii le vor lua in considerare, decat la modul de a a cauta „dovezi” imbatabile care sa va reduca la tacere. Si nu e greu de gasit atata timp cat beneficiaza de „descoperiri dumnezeiesti” marca Maglavit, Vladimiresti, Pungesti samd, insa vor fi la urma spre rusinarea lor. Dumnezeu sa va ocroteasca pe toti preotii marturisitori !

Scrie un comentariu

Susținut de Asociația Sfinții Mărturisitori din Închisori – Bucovina.